Autor: Pastor Nicu Cotleț

Când vremurile davidice au apus, cetatea lui Dumnezeu era plină de ruine, poporul sfânt era împrăștiat fără viziune și fără vlagă, departe de strălucirea care ar fi trebuit să încununeze destinul mesianic.
O privire peste istoria acelor vremuri ne poate conștientiza de unele asemănări cu istoria contemporană și de marea criză spirituală care se conturează tot mai deslușit.
Cei din jur – bisericile istorice – se întreabă dacă vom isprăvi mandatul încredințat nouă de Regele regilor. La fel ca și rămășița întoarsă din robie, și noi suntem înconjurați de tot mai mulți Tobia și Sanbalat și prea puțini Neemia; prea mulți paharnici la Susa și prea puțini dregători la Ierusalim; prea multe „pietre înmormântate sub mormane de praf și arse de soare” și prea puțini meșteri zidari iscusiți care să dea viață acestor pietre; prea mulți mută hotarele vechi și dărâmă zidurile sfântului locaș și prea puțini sunt dregătorii de spărturi. Ne uităm cu durere în jur și vedem prea multe suflete împovărate și ostenite și prea puțini „purtători de poveri”; prea puțini care „lucrează cu inimă” (4:6) pentru Sfântul Locaș și prea mulți care „necăjesc pe cei ce zidesc” (4:5). Apoi, putem spune că cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu și a poporului lui Dumnezeu sunt „tot mai uniți” (4:8) iar cei ce zidesc zidurile Noului Templu sunt risipiți și tot mai departe unii de alții (4:19).
Pentru Neemia de atunci, cât și pentru Neemia de azi, piedicile se înmulțesc, amenințările cresc, pericolele devin tot mai iminente, cei care descurajează și moaie inima poporului sunt mai mulți decât cei care zidesc și nu obosesc, decât cei care luptă și biruiesc.
Dumnezeu iubește pe cei puțini care țin „la bunul lor nume” (6:13), care fac din „bucuria Domnului” tăria lor și care chiar luptă pentru ei și casele lor (4:20) și le răspunde din cer când se roagă și postesc. Acești puțini au înțeles că-i vremea să zidească și să lucreze cu râvnă în dreptul caselor lor (3:23) și să facă din bucuria Domnului desfătarea sufletului lor.
Putem fi fiecare dintre noi un Neemia al vremurilor noastre, biruindu-i pe Tobia și Sanbalat, ori de câte ori voia lui Dumnezeu va deveni prioritate și nu povară, când poverile fraților noștri vor deveni oportunitățile slujirii de fiecare zi, când într-o mână vom ține prin puterea Duhului „sabia” adevărului lui Dumnezeu iar în cealaltă mână „mistria” slujirii Locașului Sfânt.
Lucrarea lui Neemia a fost o lucrare monumentală ca măreție și ca timp, oferindu-ne peste veacuri un exemplu de renunțare la poziții sociale și confort, dar și un exemplu de dăruire și dedicare, de curaj și călăuzire. Toate aceste lucruri înmănunchiate au readus bucuria și prosperitatea materială și spirituală între zidurile Ierusalimului.
Să călcăm pe urmele unor astfel de oameni și să le urmăm exemplul!

Duminică, 17 iunie 2012, a avut loc ultima întâlnire în cadrul Școlii Duminicale, urmând ca, până la începerea noului an școlar, copiii să se bucure de vacanță.

Atenție, însă!!! Nu este vacanță de la a citi, studia sau memora Cuvântul lui Dumnezeu, hrana noastră spirituală de fiecare zi!

De asemenea, dorim să vă petreceți timpul liber într-un mod plăcut și eficient. Pentru că avem mult timp la dispoziție, putem foarte ușor, (uneori fără să ne dăm seama), să fim antrenați în activități nefolositoare și chiar dăunătoare. Dorim să vă bucurați de vacanță relaxându-vă, dar și prin diferite activități care să vă ajute în dezvoltarea voastră pe plan fizic, spiritual, social. Nu uitați că fiecare dintre noi este responsabil în fața lui Dumnezeu de folosirea timpului. Deci, fiți înțelepți în privința petrecerii timpului liber din timpul vacanței!
Dragi copii, în speranța că veți face alegeri bune și folositoare, învățătorii de la Școala Duminicală vă urează să aveți parte de o vacanță plăcută sub protecția lui Dumnezeu!

Autor: Costică Macoveiciuc

Când Domnul Isus ne botează cu Duhul Sfânt, El ne dă „darul Sfântului Duh” (Faptele Apostolilor 2:38). După aceea, Duhul Sfânt, care este El Însuşi un dar, ne împarte darurile Sale „fiecăruia în parte, cum voieşte” (1 Corinteni 12:11).

Cum împarte Duhul Sfânt darurile Sale?
Duhul Sfânt dă:
• felurite daruri/slujbe/lucrări (1 Corinteni 12:4-6; Romani 12:6)
• fiecărui credincios în parte (1 Corinteni 12:11), adică:
(a) fiecare credincios are cel puţin un dar şi
(b) nici un credincios nu are toate darurile
• după cum voieşte El, funcţie de locul nostru în Trupul lui Hristos, în care ne-a încorporat Duhul (1 Cor. 12:13).
„Este adevărat că darurile rezidă cu Hristos în noi, dar Scriptura învaţă clar că acestea sunt manifestate doar la discreţia Duhului Sfânt” (Denis Bennett). Fiecare credincios poate şi trebuie să exerseze măcar un dar al Duhului; dar accesul la unele daruri profetice necesită o împuternicire specială, numită botezul cu Duhul Sfânt (Faptele Apostolilor 2:16-18; 19:6). De regulă, aceste daruri „nu sunt o realizare sau o însuşire” dar nici nu sunt oferite de Duhul în mod automat, ci „sunt primite prin rugăciune şi prin credinţă” (Reinhold Ulonska).
Cum cooperează Duhul Sfânt cu omul în manifestarea darurilor spirituale?
Darurile sunt capacităţi supranaturale ale Duhului manifestate prin personalitatea omului. Chiar dacă darurile sunt date credincioşilor, originea şi rezidenţa lor rămâne în Duhul Sfânt. Nu există daruri ale Duhului „la purtător”, ci credincioşii plini de Duhul Sfânt primesc potenţialul de a exersa darurile, de la Duhul şi prin Duhul. Acest fapt face posibil ca factorul uman să nu altereze natura supranaturală a darurilor.
Liderul penticostal britanic Donald Gee (1891-1966) comentează expresia „arătarea Duhului” (1 Corinteni 12:7) pentru a lămuri rolul omului în folosirea darurilor Duhului. Termenul phanerosis („arătarea” sau „manifestarea”) se mai poate traduce prin „strălucirea”. Darurile sunt ca lumina ce străluceşte prin lanternă (credinciosul), datorită puterii din baterie (Duhul Sfânt). Duhul împuterniceşte pe credincios în mod vizibil, fizic şi nu doar generic sau mistic. El „străluceşte” prin daruri felurite. Folosirea singularului („arătarea Duhului”) sugerează că, prin natura lor, toate darurile Duhului formează o entitate (ca şi roada Duhului cf. Gal. 5.22-23), care „străluceşte” într-o diversitate de culori. Duhul este infailibil; dar pentru că El „străluceşte” prin „lanterne” failibile (imperfecte), exersarea darurilor trebuie supusă verificării. „Nu perfecţiunea, ci veritabilitatea şi sinceritatea persoanei care exersează darul constituie chestiunea” (David Lim).

Duminică, 10 iunie 2012, în cadrul Serviciului Divin de după-amiază pastorul Nicu Cotleț a anunțat o întâlnire de rugăciune SPECIALĂ, motivul principal fiind organizarea unei evanghelizări în luna august pe Stadionul „Areni” din Municipiul Suceava. În spatele oricărui succes spiritual se află multă rugăciune. De aceea, oricine are pe inimă organizarea unei evanghelizări pe stadionul din Suceava este invitat la rugăciune joi, 14 iunie 2012, de la ora 20:00. 

Asociația Bărbaților Creștini organizează sâmbătă, 16 iunie 2012, de la ora 10:00 la Biserica „Sfântu Andrei” din Suceava o conferință cu titlul: „Băieți și bărbați veniți să REdescoperim mandatul bărbăției, uceniciei, preoției”.