Procesul de edificare (zidire, întărire) are drept scop maturizarea din punct de vedere spiritual a Bisericii.
Biserica trebuie să devină un organism matur prin procesul de edificare, pentru ca să-L onoreze şi să-L glorifice pe Dumnezeu şi pentru ca în cursul procesului să devină un martor dinamic în lume.
Lăsaţi în părăsire, creştinii, la fel ca oile, se vor rătăci de turmă, uneori cu urmări fatale. Dar când fiecare membru al Bisericii slujeşte celuilalt, când toţi slujesc unii altora, Biserica va creşte prin creşterea fiecărui membru al ei, devenind ceea ce doreşte Dumnezeu.
Preocuparea principală a apostolului Pavel pentru Trupul lui Hristos a fost ca toţi să ajungă ,,la unirea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos.” ( Efeseni 4.13).
Analizând textele din Noul Testament, mai ales cele din epistole ( 1 Tes. 1:2-3; 2Tes.1:3-4; Col. 1:3-5; Efes. 1.15-18; 1Petru1:20-22; Evrei 10:22-24; 1Cor. 13; Col. 3:12-14; Efes. 4:14-16; etc.) putem observa cu uşurinţă trei virtuţi care caracterizează maturitatea unei Biserici: dragostea, credinţa şi nădejdea.
Dragostea se manifestă în relaţiile dintre membrii Bisericii şi în relaţiile cu toţi oamenii – relaţii după modelul lui Hristos – o atitudine care creează solidaritate şi unitate în gândire.
Credinţa se manifestă prin încrederea pe care Trupul lui Hristos o are în Capul său – Isus Hristos. Este acea convingere şi siguranţă unificatoare că Dumnezeu există, că El răspunde la rugăciuni şi că El este sursa divină a vieţii şi existenţei noastre.
Nădejdea se manifestă prin stabilitate, statornicie, siguranţă şi în mod deosebit printr-o privire dincolo de prezent, spre ziua aceea când Isus Hristos va veni din nou pentru a-Şi lua Biserica şi pentru a stabili Împărăţia Sa veşnică.

Astăzi, 15 iulie 2012 ora 10:00, Tudor Ursaciuc și Ana Bădeliță vor păși plini de dragoste, bucurie și speranță la altar pentru a depune jurământul căsătoriei în fața lui Dumnezeu.
Să ne bucurăm împreună cu ei în cea mai frumoasă zi din viața lor!

„Nu știu cât e de greu sau cât e alergarea,
Dar știu că vreau să-ți fiu alături mereu
Îl chem pe Dumnezeu să ne deschidă zarea
Și fac un legământ… Te voi iubi la bine și la greu!”

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit. Aenean commodo ligula eget dolor. Aenean massa. Cum sociis natoque penatibus et magnis dis parturient montes, nascetur ridiculus mus.

Donec quam felis, ultricies nec, pellentesque eu, pretium quis, sem.

Citește mai mult →

Conferințele cu femeile sunt o oportunitate în care femeile pot avea părtășii deosebite împreună, încurajându-se, împărtășind experiențe de viață și lucrare, învățând împreună din Cuvântul lui Dumnezeu, fiind motivate și provocate la o viață de biruință în Hristos, devenind femeile de care Dumnezeu are nevoie în familie, în biserică, în societate.
În perioada 26-30 iunie a avut loc la Mamaia Conferința Națională a Femeilor cu tema „Schimbată, nu doar atinsă de Dumnezeu”. În cadrul acestei conferințe au participat și surori din biserica noastră, care și-au exprimat câteva din gândurile și bucuriile trăite. Iată mărturiile a două din ele:

GEORGIANA CIOLPAN:
„Într-o lume în care timpul pare că-și pierde din unitatea sa, societatea este într-o modificare continuă, o societate în care noi, femeile, de multe ori nu ne regăsim, suntem într-o continuă căutare și ducem cu greu cerințele tot mai mari acasă, la serviciu și în relațiile zilnice interumane, este necesar să ne oprim pentru un moment, pentru a asculta glasul lui Dumnezeu și planul pe care Îl are cu noi. Acest lucru l-am găsit într-o oază, care a fost un moment de liniște în fuga noastră zilnică – Conferința Națională a Femeilor de la Mamaia – o întâlnire interconfesională la care am participat pentru al doilea an, care încă o dată a avut o tematică profetică: „Schimbată, nu doar atinsă de Dumnezeu”. Am simțit încă o dată că Dumnezeu a fost prezent printre noi, prin cuvintele și temele, care au fost expuse la sesiuni, mărturii de misiune și mărturii de vieți transformate, datorate cunoașterii marii iubiri, pe care a arătat-o Domnul Isus pentru noi, făcându-mă să înțeleg care este scopul vieții mele (de a fi solidară cu cei care suferă), de a înțelege cât de importantă este iertarea, această taină a dragostei dumnezeiești și care sunt consecințele neiertării, consecințe pe care de multe ori nu le anticipăm și care ne otrăvesc în primul rând pe noi. Îmi doresc ca în urma acestei conferințe să pot spune că am fost cu adevărat schimbată și că sunt o membră a marei armate a lui Dumnezeu și că voi putea la rândul meu să transmit un mesaj de speranță femeilor care nu-L cunosc pe Dumnezeu.
Mi-a rămas adânc în minte gândul apostolului Pavel, exprimat în Efeseni 1:17,18: „Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui, și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți”.

NUȚA HANUSEAC
„Ori de câte ori am avut ocazia să particip la asemenea evenimente, nu am putut decât să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru pregătirea plină de harul Lui, fără meritele noastre, ocazie prin care Dumnezeu și-a atins scopul Lui de restaurare și echipare cu privire la viața pregătită de Hristos, în a dovedi pe parcursul ei, că prin tot ce ne-a dăruit El nu rămânem doar atinse, ci și schimbate de El. Am fost create „ca să slujim de laudă slavei Sale” (Efes.1:12), dar Diavolul se luptă să pună legături de neputință pe viețile noastre, încercând să zădărnicească planul lui Dumnezeu. În diferite etape ale vieții suntem ținta unor limitări: complexe de inferioritate, apartenența, trecut nefavorabil, frica cu toate derivatele ei, necredința. Vestea bună este că Dumnezeu nu se uită niciodată la limitările noastre, ci doar la ceea ce putem deveni cu investițiile și potențialul pe care l-a pus în noi. Nimic nu-L va împiedica să ducă la desăvârșire lucrarea începută, are nevoie doar de ascultarea și colaborarea noastră. Deși ne dă toate resursele, nu vrea să lucreze fără noi. Scopul Diavolului este să ne zidească o închisoare din propriile limitări, în timp ce scopul lui Dumnezeu este să ne elibereze și să ne echipeze zilnic pentru o viață de biruință. Doar cu El toate lucrurile devin posibile.
Mărturiile personale au fost, de asemenea foarte constructive pentru mine, înțelegând mai bine felul cum Dumnezeu lucrează în viața femeilor care Îl caută și care aleg să stea la dispoziția Lui. Am simțit prezența lui Dumnezeu în toată părtășia noastră, bucurându-mă de unitatea pe care El a făcut-o între noi, fiind acolo prezente femei din mai multe confesiuni și țări (Ucraina, Canada, Astralia, Elveția, Alaska, Republica Moldovă).”

Autor: Alex Duciuc

„Să nu fiţi iubitori de bani.  Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis:  <<Nicidecum n-am să te las,  cu niciun chip nu te voi părăsi.>>”  Evrei 13:5

Iubirea de bani este unul dintre cele mai dureroase subiecte pentru creştinii de astăzi care luptă într-o lume dominată de goană după lucrurile materiale. „Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, râvnind după bani, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns cu o mulţime de chinuri.” (1 Timotei 6:10). Cerem binecuvântări de Sus, dar le recunoaştem doar pe cele materiale. Am ajuns să privim binecuvântările doar din perspectiva financiară: este binecuvântarea Domnului peste noi doar dacă avem succes financiar şi uităm că cele mai de preţ lucruri în viaţă sunt cele primite în dar. Iertarea păcatelor, dragostea necondiţionată a familiei, dragostea celor apropiaţi, încurajările celor dragi, toate aceste lucruri le-am primit în dar, prin har, şi totuşi le ignorăm atât de des. Şi dacă toate aceste lucruri le primim în fiecare zi în dar, de ce ne este atât de greu să recunoaştem aceste binecuvântări şi să mulţumim pentru ele? De ce nu putem vedea binecuvântările cu adevărat valoroase? Acele lucruri mărunte care le-am primit în fiecare zi şi le-am perceput ca pe nişte lucruri care ni se cuvin de drept, sunt cele mai de preţ binecuvântări.
De ce nu mai avem motive de mulţumire? De ce ne comparăm cu lumea şi mereu ne vedem defavorizaţi? Dacă nu putem fi mulţumitori pentru ceea ce avem deja, atunci fericirea noastră nu este în Dumnezeu şi nu ar trebui să ne mai numim creştini. Viaţa noastră este plină de binecuvântări. Să nu ne lăsăm dar orbiţi de această goană după lucrurile materiale şi să mulţumim Domnului pentru tot ceea ce ne-a oferit, căci nu contează ce avem – ci pe cine avem de partea noastră.