Fiind prima data cand am mers in spital pentru a imparti Nou Testamente am ajuns la concluzia ca sunt foarte binecuvantat in primul rand pentru ca sunt copilul lui Dumnezeu iar in al doilea rand pentru ca sunt sanatos.
Am intalnit fel si fel de oameni. In ochii tuturor se citea lipsa de speranta chiar si disperarea. Se simtea din vorbele lor ca sunt lipsiti de pace, sunt apasati de boala si de pacat.
Am intalnit oameni care s-au impotrivit, oameni care nici nu voiau sa auda de Isus Hristos, oameni care spera ca religia lor traditionala îi poate vindeca, oameni care nu suportau sa li se spuna despre Isus.
Am intalnit însa si oameni care au primit Noul Testament. Fratele Neamtu le spunea cate ceva iar ei, plecati cu capul in jos, recunoscand parca pacatul care-i tinea legati, ramaneau in saloane strangand Nou Testamentele in mana si parca fetele lor spuneau: “Da, vom citi cartea aceasta îl vom cauta pe Dumnezeu.
Mi-a facut placere sa lucrez cu fratele Neamtu care la fiecare salon se apropia de bolnavi si plin de Duhul Sfant le spunea de mantuire. In unele saloane era respins, in altele nu, dar el nu era cu nimic influentat de acest lucru. Le spunea cu indrazneala si cu dragoste de Domnul Isus si ii indemna sa caute hrana sufleteasca.
Acesta este adevarul din spital. Este nevoie de Dumnezeu. Acei oameni au nevoie de vindecare sufleteasca.
A fost frumos. Abia astept sa mai merg sa duc Evanghelia acelor oameni care nu-l cunosc pe Dumnezeu.
Saicu Samuel
Lasă un comentariu
Dorești să intri în discuție?Ești liber pentru a contribui!