Matei 17:5b
„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!”

Bine este, și Scriptura ne învață aceasta, să avem cuvinte frumoase la adresa Domnului Isus, să declarăm la nivel individual și de comunitate dragostea față de Domnul Isus, însă Tatăl din cer ne întâmpină astăzi cu Cuvântul Lui, care spune că doar acestea nu sunt suficiente. Noi trebuie să ASCULTĂM de Domnul Isus. Aceasta înseamnă că trebuie să monitorizăm măsura în care în viața noastră, poruncile Domnului Isus din Scriptură sunt normă de viață. De asemenea, cred că nu trebuie să facem greșeala să așteptăm directive noi, trimise de Domnul Isus Hristos spre noi în mod extraordinar (prin darurile Duhului Sfânt) atâta vreme cât poruncile “vechi” date de Domnul Isus și lăsate în Sfânta Scriptură sunt trecute cu vederea.

Să împlinim dar “tot ce trebuie împlinit”, după cum spunea însuși Domnul Isus către Ioan.

I.B.

Matei 15:8
„Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”

Raportarea noastră la Dumnezeu constă în afirmații, declarații sau în convingeri puternice care sunt dovedite într-un mod de viață care dovedește iubire față de El și anume umblarea în ascultare de poruncile Lui?
Să avem curajul unui răspuns în conformitate cu realitatea trăirii zilnice!
Eu mai am de lucru cu mine însumi…

I. B.

Matei 13:57b
Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui.”

De foarte multe ori am auzit afirmații de felul: „uau ce predicator este cutare” (desigur, nu din biserica locala), „uau ce soluții extraordinare a găsit biserica și pastorul cutare…” sau: „mă duc la biserică că avem musafiri…”

Suntem atât de ușor impresionați de rețete care vin de la oameni pe care nu-i cunoaștem, care știu să-și prezinte marfa în așa fel încât „să ne ia ochii”, și suntem plictisiți de o învățătură sănătoasă și o respingem numai pentru faptul că ea vine de la „unul de al nostru”…

În familie dacă vine un sfat de la „un specialist pe probleme de familie” îl luăm ca fiind infailibil, dar când soțul, soția sau cineva dintr-ai noștri încearcă să ne amintească de învățătura Scripturii ne simțim ofensați…

Nu credeți că ar trebui să apreciem un mesaj prin conținutul util al său, în măsura în care este scriptural și nu în funcție de numele „mare” a celui care îl prezintă?
Nu credeți că ar trebui să-i prețuim mai mult pe ai noștri, din casele noastre, din biserica noastră?
Nu credeți că riscul e mare să „înghițim pe nemestecate” hrana ambalată frumos, numai de dragul ambalajului?
Eu cred că DA!

Iată de ce, mai ales în zilele acestea, vă rog fiți mai selectivi cu privire la ceea ce audiați, cu privire la ceea ce citiți.
Lăsați-vă impresionați mai greu și căutați soluții în Scriptură punându-vă întrebări, căutând răspunsuri și lăsând Duhul Sfânt să vă călăuzească.
Răspunsurile și soluțiile sunt aproape de fiecare dintre noi.

Doamne deschide-ne ochii să vedem!

I. B.

Matei 11:29
Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Care e sursa păcii lăuntrice, a odihnii sufletului?
PURTAREA CRUCII LUI,
pe de o parte, și o părere echilibrată, care vine dintr-o atitudine smerită, despre sine….
Cum putem realiza acest mod de viață în umblarea noastră zilnică?
Privind la exemplul de viață a Domnului Isus și imitându-L…
Putem?
Da, pentru că Duhul Sfânt este în noi și ceea ce trebuie să facem e să ascultăm de îndemnurile Duhului!
Ce bine ar fi ca întrebarea: „Ce-ar face Isus în locul meu?” să nu o purtăm pe o brățară, ci în mințile noastre, atunci când trebuie să alegem… Punându-ne serios această întrebare, Duhul și Scriptura ne va învăța „chiar în ceasul acela”!
Să învățăm de la Domnul nostru Isus!

I. B.

Matei 9:6
„să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele”

Două adevăruri care merită reținute:
1. Păcatele le iartă doar Domnul Isus prin sângele Lui;
2. Domnul Isus iartă păcatele doar când suntem pe Pământ, deci doar cât suntem în viață.

Deci, frații mei, vă rog nu lăsați să treacă zi după zi adunând păcat după păcat, ci să ne facem timp în fiecare zi să venim cu mărturisire și părere de rău la Domnul Isus pentru a primi iertarea.

În același timp, vă rog să nu ne lăsăm înșelați de învățături care nu au nimic de a face cu adevărul Sfintelor Scripturi cu privire la fel de fel de căi de a primi îndreptățirea (spovedanii, canoane, compensații – o faptă  rea se compensează cu o fapta bună etc.).

Chemarea noastră este să nu păcătuim și Duhul Domnului ne va ajuta la aceasta, dar să nu uităm că, dacă accidental păcătuim, ÎL avem pe Hristos Domnul care prin sângele jertfei Lui ne va îndreptăți în fața Tatălui ceresc!

FIȚI BINECUVÂNTAȚI!

I. B.