Filaret Țurcanu

Bine e să ai credință
Și nădejde-n Dumnezeu,
Bine e ca-n orice vreme
El să fie scutul tău.

Bine e ca-ntotdeuna
Harul Lui să-l recunoști,
Când vei fi pe culmi înalte
Sau în vale dacă ești….

Rănit, dar nu înfrânt,
Lovit, dar nu zdrobit,
Încrezător în Dumnezeu,
Mereu cu El am biruit.

Prin Duhul Sfânt mă cercetezi,
Mă mustri când greșesc,
De sunt căzut, Tu mă ridici,
Spre Tine iarăși să privesc.

Asupra mea Tu ai vegheat
Din fragedă pruncie,
Privesc în urmă azi și zic:
Că sunt al Tău – se datorează Ție.

O Doamne azi Îți mulțumesc
Și strig de bucurie,
Tu ești nădejdea mea în veci
Aleluia! Slavă Ție!

Poezie realizată de OLAREAN DORUȚA

Mă-ntreb de unde-mi vine pacea

E așa de bine, e-așa plăcut.

Mă-ntreb de unde-am liniștea

Ce-o simt mereu în inimă, și-n gând.

Mă uit în jur și văd atâta frumusețe

Un cer senin, plin de noblețe,

Făpturi și lucruri atât de mărețe.

Mă-ntreb cui aparțin?

Cin’ le-a făcut, de unde vin?

Mă-ntreb de unde-atâta măiestrie

Eu ce-am făcut?

De m-ai făcut întâi pe mine?

Eu ce ți-am dat?

De unde-mi vine dorul după Tine?

Mă-ntreb care ți-a fost dorința ,Tată când în tăcere m-ai creat?

Ce-ai vrut atunci când te uitai la lutul ce-n Mâna-ți caldă L-ai luat?

Ce chip, ce orizonturi ai visat?

Mă-ntreb, de astăzi mă privești, zâmbești? Ești mulțumit de mine?

Mă-ntreb dacă acum eu calc pe unde-ai vrut atunci, când eram lut, la început.

Ești mulțumit de mine?

Acum, când știu că pacea-o am din Tine

Acum, când știu de ce simt dorul după Tine.

Te știu, te simt, te am..

Mă pregătesc cu multă râvnă pentru a Ta venire?

Mă-ntreb dacă primești din mine tot ce vrei?

Oare ți-aduc eu mulțumire îndeajuns?

Mă plec la tronu-ți sfânt al slavei.

Mă umilesc adânc… Îți sunt supus.

Și-ți mulțumesc necontenit slăvit Isus.