Autor: Pastor Nicu Cotleț

Rusaliile răscolesc și astăzi istoria primilor creștini, iar „rugul” de la Rusalii continuă să ardă în multe biserici și-n multe inimi. Din făgăduința Rusaliilor s-au născut cele mai pure „doctrine” ale mărturisirii credinței creștine dar tot de aici s-au născut și tulburătoarele doctrine mântuitoare. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne întoarcem la Scripturi spre a cerceta toate lucrurile și a păstra ce este bun, fără a stinge Duhul sau a disprețui manifestarea darurilor spirituale.

Asistăm la prea multă cunoștință (teologie) și prea puțină trăire în lumină; prea multe daruri și prea puțină putere prin trăire în ascultare și sfințire; ne focalizăm prea mult pe manifestarea darurilor duhovnicești neglijând parcă rodirea Duhului Sfânt în noi.
E timpul să spargem „icoanele” obiceiurilor, tradițiilor, experiențelor nebiblice și să lăsăm Duhul Sfânt să lucreze și să ne elibereze de pratici păgâne și învățături străine. Să căutăm „cărările vechi”, bătătorite de sfinții de ieri și de azi, care nu fac din botezul cu Duhul Sfânt un „al doilea Eu” ci ne îndeamnă să experimentăm umplerea zilnică cu Duh Sfânt și cu foc pentru a deosebi glasul Păstorului și a merge după El în orice circumstanță a vieții ne-am afla.
Sărbătoarea Rusaliilor n-ar trebui să readucă doar bucuria acelor experiențe și minuni devenite istorie, ci ar trebui să reprezinte o nouă provocare pentru noi, o chemare la umplerea și plinătatea Duhului în noi, o dorință după supranaturalul lui Dumnezeu în slujire și închinare.
Vântul proaspăt e gata să sufle peste noi și să aducă o viață nouă, o viziune nouă și o putere nouă, dar totul depinde de atitudinea noastră.
Apostolii din Biserica Primară au fost transformați la Rusalii din oameni simpli, necărturari , în adevărați martiri care prin dedicarea și curajul lor au schimbat lumea acelor vremuri. Vremea lor s-a dus, exemplul lor a rămas. Nu va mai veni un Petru sau un Pavel, un Luther sau o Maica Tereza, un Wurmbrand sau un Dorz, pentru a face ce trebuie făcut astăzi. Unii din noi dacă am putea i-am învia pe toți aceștia pentru a ne mândri cu ei, dar nu pentru a le urma exemplul.
E timpul nostru! Să ne trezim și să folosim botezul cu Duhul Sfânt ca o piatră de hotar în slujirea noastră, să căutăm să beneficiem de toate resursele Duhului pentru că numai așa putem avea impact în viața celorlalți, lasându-i să vadă ce a pus Dumnezeu în noi. Să nu visăm că vor veni alții să facă ce ni s-a încredințat nouă. A-L cunoaște pe Dumnezeu și viața Lui, a experimenta botezul cu Duhul Sfânt și plinătatea Duhului ori de câte ori e nevoie, înseamnă a trăi responsabil și a sluji pe cei din jur în dragoste.