Chemarea la ucenicie a lui Petru, Andrei, Iacov și Ioan este model pentru toți cei care vor să-l urmeze pe Hristos.

 Mai întâi, nu ucenicul își alege Învățătorul, ci Învățătorul vine și-l cheamă de acolo de unde este. Fie că aruncau mrejile, fie că și le cârpeau ei au fost chemați să-l urmeze pe Isus.
Chemarea acestor patru nu este descrisă ca o chemare la apostolie, ci ca o chemare la a-L urma pe Hristos, o chemare la ucenicie. Deși ei sunt parte din grupul apostolilor, chemarea lor este în primul rând o chemare la ucenicie. În acest fel chemarea lor este model pentru toți cei care vor să-L urmeze pe Hristos.
În al doilea rând Isus îi cheamă să lase tot. Relația cu El este înaintea relației cu tatăl lor și cu ocupația lor. Ulterior, în Evanghelii, Isus va detalia acest lucru. Cine iubește tată, mamă, fiu, fică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine spunea Isus. Cine caută să-și păstreze viața și-o va pierde. Cine își va pierde viața pentru Isus și-o va câștiga.
Acesta este adevărul în privința locului pe care îl cere Isus în viața oamenilor.
Un ucenic al lui Hristos are pasiune pentru Hristos, pentru Cuvântul lui Dumnezeu, o viaţă personală de rugăciune şi părtăşie cu Dumnezeu plină de consistenţă şi plinătate a Duhului Sfânt, trăieşte practic adevărurile biblice, are o dragoste sinceră faţă de ceilalţi creştini, slujeşte în mod practic, demonstrează consecvenţă şi statornicie în viaţa spirituală.
Ţinta uceniciei este maturitatea spirituală, adică manifestarea consecventă a chipului (caracterului) lui Hristos în viaţa credinciosului făcută posibilă prin puterea Duhului Sfânt.
De-a lungul veacurilor, întotdeauna când Biserica a pus accent pe ucenicie a fost o biserică puternică.
Ce vom alege noi?