Marcu 5:41,42,43
„A apucat-o de mână și i-a zis: „fetițo, scoală-te îți zic!”
Îndată fetița s-a sculat…
Isus a zis să dea de mâncare fetiței.”

Interesant, mi se pare, că Domnul Isus a înviat din morți fetița dar ea nu a înviat sătulă, ci… flămândă.
De ce nu a împlinit și această nevoie Domnul Isus?
Eu cred că motivul a fost că această nevoie era responsabilitatea familiei să o împlinească și nu a Lui…

Oare nu sunt situații când avem pretenția ca Domnul Isus să rezolve probleme care sunt în responsabilitatea noastră pentru rezolvare…
Poate e necesar să auzim și noi atenționarea din partea Domnului:
Dați-le voi să mănânce…!

Domnul își face totdeauna partea Lui… noi ne facem partea noastră?

I.B.