Spunea cineva odată că întrebarea pe care trebuie să o luăm în considerare atunci când dorim să vizionăm sau să citim ceva este: „Ce fire hrănește ceea ce vedem și citim?” A citi sau a viziona ceva nu înseamnă doar relaxare. Ceea ce citim sau vizionăm ne formează caracterul.

Dacă ne vom adânci privirile în Cuvântul lui Dumnezeu cu siguranță vom avea o „privire” sănătoasă și un caracter frumos care vor fi de mare preț în ochii lui Dumnezeu. Domnul să ne ajute ca mereu să luăm decizii corecte care să ne îndrepte întotdeauna spre EL.

Ideea principală a textului din Matei 16:13-20 este declarația lui Hristos, „Îmi voi zidi Biserica” (v.18). Alte afirmații din acest pasaj amplifică această mare declarație.

Este o mângâiere să știm că zidirea Bisericii nu depinde în primul rând de oameni, de mecanisme sau de programe. Domnul este singurul Ziditor, și este bucuria noastră, în calitate de creștini, să fim parte la ceea ce construiește El.

În mijlocul descurajării ucenicilor, Hristos i-a asigurat că programul Său divin avea să meargă înainte. El a făcut-o prin a promite să-și construiască Biserica Sa. Deși acea promisiune este o scurtă declarație, aceasta oferă încurajare pentru toți ucenicii lui Hristos.

„Îmi voi zidi Biserica”

Este sigur că Hristos își va zidi Biserica Sa deoarece aceasta este promisiunea Sa divină (cf. Isaia 55:11). Hristos este Dumnezeu și Dumnezeu nu poate minți. Timpul verbului accentuează continuitatea acțiunii, nu timpul acțiunii. Adică, Hristos a zidit deja în trecut, zidește în prezent și va continua să zidească în viitor.

Epistolele adaugă un detaliu important cu privire la felul cum Domnul își zidește Biserica Sa. De exemplu, suntem instruiți cu privire la închinare, rugăciune, învățătură, sfințenie, disciplina Bisericii și calificativele pentru slujitori. Aceste instrucțiuni indică spre nevoia unei trăiri drepte, care îi caracterizează pe cei pe care-i folosește Domnul la zidirea Bisericii Lui.

„Îmi voi zidi Biserica mea”

Termenul grecesc tradus prin „a mea” arată pe Hristos a fi Proprietarul, Arhitectul și Ziditorul Bisericii. Noi suntem parte a Trupului Său și una cu El în intimitate sfântă (Efeseni 5:23). Este o realitate uimitoare că noi în calitate de credincioși îl cunoaștem pe Isus Hristos. Dar ceea ce este mult mai important este că El ne cunoaște pe noi!

„Voi zidi Biserica mea”

Termenul din greacă tradus prin „biserică” (eklesia) înseamnă „cei chemați afară” și se referă la o adunare. În evanghelii cuvântul apare doar aici și în Matei 18:17. Hristos vorbea despre o adunare, congregație, sau comunitate de oameni răscumpărați. Acel înțeles general este de asemenea evident și în alte pasaje din Scriptură.

Pastorul învățător J. C. Ryle spunea cu mult timp în urmă: „Mare este puterea pe care o arată Hristos în zidirea Bisericii Sale! El își îndeplinește lucrarea Sa în ciuda opoziției din partea lumii, a cărnii și a diavolului. În furtună, în vijelie, prin vremurile de necaz, de tăcere, fără gălăgie, fără vâlvă, fără încântare, clădirea progresează… Ar trebui să fim profund de mulțumitori că zidirea adevăratei Biserici este pusă pe umerii Aceluia care este măreț. Dacă lucrarea depindea de om, aceasta avea să se năruie. Dar, binecuvântat să fie Dumnezeu! Lucrarea este în mâinile Ziditorului care nu eșuează niciodată să-și realizeze proiectele Sale! Hristos este Ziditorul Atotputernic. El își va îndeplini lucrarea Sa, deși națiunile și bisericile vizibile nu își pot cunoaște datoria lor. Hristos nu va eșua niciodată. Ceea ce El a preluat, El va îndeplini cu certitudine”.

Îi mulțumești și-L lauzi îndeajuns pe Domnul pentru zidirea Bisericii Sale? Ești gata să fii parte activă la zidirea Bisericii lui Hristos?

Închină-te astăzi Domnului, cu bucurie, pentru măreața Sa lucrare.

Cum ar fi rugăciunea noastră dacă am ști că mâine Domnul ne va chema la El?

„Doamne îți mulțumesc că m-ai ajutat să ajung până aici și de-abia  aștept să mă întâlnesc cu Tine, să mă închin înaintea Ta și să îți mulțumesc față în față. Nu Te-am văzut niciodată cu ochii mei, dar Te-am simțit alături și de-atâtea ori în rugăciune, chiar Ți-am auzit glasul. Știu că nu m-ai lăsat singur niciodată căci dacă Tu nu mă sprijineai și dacă nu îmi călăuzeai Tu pașii cu siguranță m-aș fi pierdut pe drum și acum aș fi fost un rătăcitor, risipindu-mi viața fără să-mi pese.

Ard de nerăbdare Doamne să îngenunchez înaintea Ta și să izbucnesc în lacrimi de fericire că în sfârșit am ajuns în cerul Tău, lângă Tine. Să mă desprind de pământul acesta unde Tu m-ai lăsat să trăiesc și unde mi-ai oferit minunata șansă de a Te cunoaște. Îți mulțumesc că mi-ai dăruit viață pe acest pământ pentru că, prin felul cum am trăit-o, am putut să-Ți arăt cât de mult Te iubesc și cât de mult doresc să ajung la Tine! Îți mulțumesc pentru tot ce ai îngăduit să trăiesc fiindcă așa am putut să-ți dovedesc că, și în bucurii și în suferință, inima mea nu poate să nu-ți fie mulțumitoare și gura mea nu poate să nu te laude! Căci dragostea mea pentru Tine nu ține de împrejurări și poate să mi se întâmple orice numai să nu fiu despărțit de Tine!

Te iubesc pentru că mă iubești dintotdeauna și această dragoste pe care ai arătat-o față de mine nu am reușit să o înțeleg până acum. Dar am vrut să pot avea o dragoste ca și a Ta îți mulțumesc că m-ai ajutat să trăiesc ca un copil al Tău și să ascult de Tine, iubind orice om și prețuind întreaga Ta lucrare.

Îți mulțumesc Doamne pentru darul vieții, pentru că am putut să Te cunosc și pentru că în toată viața mea am avut șansa să-ți arăt dragostea mea pentru Tine!

Te rog să nu Te superi dar mă voi opri acum din rugăciune căci vreau să-ți mai cânt măcar o cântare aici. Atât de frumos răsună cântările Tale în freamătul acestei lumi. Și de mâine îți voi cânta în ceruri, printre mii de îngeri! Amin!”

„Mâine” poate fi chiar mâine sau oricând, după cum Dumnezeu va hotărî! Să ne ajute Domnul ca atunci când va veni ceasul acela să putem privi la viața noastră cu bucurie, mulțumitori lui Dumnezeu și să ne pară rău doar pentru ce am fi putut face pentru Domnul și nu am mai avut timp.

Dar până atunci să trăim cu folos pentru Dumnezeu, să-L urmăm din toată inima, știind că trăim o singură viață pe acest pământ și niciodată nu vom mai avea șansa să-L slujim de aici de jos!

Doamne ajută!

Cei care doriți să recomandați Biserica Penticostală „Filadelfia” din Suceava o puteți face prin postarea bannerului pe alte situri sau bloguri:

sau să puneți următorul cod html între semnele „<>”:

„a href=”http://www.filadelfiasv.ro/”><img title=”banner-filadelfia” src=”http://www.filadelfiasv.ro/wp-content/uploads/2012/01/banner-filadelfia.jpg” alt=”" width=”359″ height=”244″ /></a”

Isaia a fost cronicarul de curte al împăratului Ozia, unul dintre cei mai mari împărați de după David și Solomon.

Ozia a domnit 52 de ani și Biblia spune că „a făcut ce este plăcut înaintea Domnului” (2 Împărați 15:3).

Fiul său urma să vină la tron, iar nori grei de război veneau dinspre nord amenințând Iuda.

Isaia, ca un patriot ce era se întreba ce va urma după moartea lui Ozia, când cârma va fi în alte mâini, iar contextul politic general era așa de instabil.

Și unde să se ducă cu gândurile sale, dacă nu la templu. Acolo la templu a înțeles că împăratul Ozia murise, dar adevăratul Împărat și Împăratul de drept al lui Israel era viu.

Isaia a intrat în templu cu gânduri negre, dar a ieșit cu speranță, pentru că în templu a văzut gloria lui Dumnezeu.

Ce se întâmplă când întâlnești gloria lui Dumnezeu? – Isaia 6:1-8

1. Ai ocazia să vezi sfințenia lui Dumnezeu – versetul 3

2. Ai obligația să-ți vezi păcătoșenia – versetul 5

3. Ai curajul să-ți declari păcătoșenia – versetul 5,

iar după ce faci aceste lucruri:

a. Primești putere pentru lucrarea la care ești chemat – versetul 7

b. Lucrarea Domnului devine lucrarea ta – versetul 8.

Fie ca prezența noastră în casa Domnului să ne ajute să ne întâlnim cu gloria Lui!

Nu-i așa că ne trezim uneori fără să ne dăm seama, mestecând cu mânie gândurile noastre, punând la îndoială dreptatea lui Dumnezeu? De câte ori nu am afirmat, măcinați de atâtea întâmplări, pe care le-am calificat ca fiind nedrepte, exprimând ceva de felul: „Nu înțeleg de ce există atâta nedreptate pe pământ!”

În general, situațiile neașteptate dau naștere la mirare, mânie, dorință de justificare, pentru a masca inferioritatea necontestată ce există din nefericire în noi – chiar dacă este greu s-o recunoaștem – deoarece așa-i natura umană raportată la divinitate.

Nu când ne așteptăm la o situație, reușind să ne controlăm, ci atunci când vine inopinat, se evidențiază un secret al caracterului nostru. Declanșați de emoțiile noastre, devenim vulnerabili. Suntem disperat de slabi și înșelători, de altfel, o stare bine cunoscută de Dumnezeu.

Paradoxal, de obicei circumstanțele neașteptate sunt planificate de Dumnezeu. Ce se întâmplă cu noi după astfel de incidente? Mergem acasă și ne facem radiografia, întrebându-ne ceva de genul: „Cum am putut să-mi ies de sub control? De ce a trebuit să-mi dau cu părerea când ar fi trebuit să tac?” Astfel, minute în șir, ne amintim de unele momente neplăcute, jenați de unele întâmplări, încercați de un sentiment de frustrare, deoarece nu ne-am descurcat optim într-un moment de criză, consecința fiind un eșec. Bineînțeles că durerea se mai amplifică dacă au fost prezente mai multe persoane. „Gafele” făcute în plen se „iartă” cu atât mai greu. După care, probabil că ne consolăm cu Romani 8:28.

Noi, creația lui Dumnezeu, pe cât suntem de fragili, pe atât suntem de încăpățânați și ofensivi. Dumnezeu ne vrea maturi. Fiecare treaptă în procesul creșterii noastre spirituale, aduce durere, suferință, experiențe nedorite, lacrimi și frustrări. În astfel de circumstanțe, de regulă punem sub semnul întrebării scopul și voia Lui.
– De ce tocmai eu?
– Dar de ce atât de mult?
– Până când să rabd sau să mă zbat pentru a zări o șansă spre împlinirea sau realizarea obiectivului meu?

Florin Milici, membru în Biserica „Filadelfia”, va călători în luna februarie spre Uganda, unde va sta întreaga lună, împreună cu o echipă din cadrul Radio Vocea Evangheliei din România, pentru a ajuta în ceea ce privește partea tehnică la un post de radio creștin.

Luna februarie din 2012 Florin Milici o va petrece în Uganda pentru a instala echipamentul de studio, antenele de emisie și de radioreleu ale unui post de radio creștin.

Până în prezent creștinii din Uganda au avut acces doar la un post de radio laic, douăzeci de minute pe săptămână într-o emisiune și există numeroase mărturii că unii locuitori din Uganda au fost atinși de Cuvântul lui Dumnezeu prin acea emisiune de 20 de minute. Necesitatea acestui post de radio este de necontestat, având în vedere sărăcia care predomină în această țară, astfel încât un procent semnificativ din populația acestei țări deține un radio.

Pentru a sprijini financiar călătoria misionară a lui Florin Milici în cadrul Serviciului Divin de duminică seara se va face o colectă specială.

Dumnezeu știa că Iosua va avea nevoie de tot ajutorul pe care-l putea obține în călăuzirea poporului Israel spre Țara Promisă. Așa că Dumnezeu i-a spus mentorului său, Moise, „întărește-l și îmbărbătează-l; căci el va merge înaintea poporului acestuia și-l va pune în stăpânirea țării”. Dumnezeu știa că Moise era cel mai potrivit ca să-l întărească și să-l îmbărbăteze pe Iosua, deoarece el trecuse prin situații dificile, când Israelul a cârtit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui.

Toți oamenii au nevoie de încurajare, inclusiv tu! Goethe a spus: „Corectarea face mult, dar încurajarea face mult mai mult”. Îți reaprinde sufletul și îți dă energia de a continua. Ca urmași ai lui Hristos avem această datorie de a ne întări și de a ne îmbărbăta unii pe alții!

Credinciosul nu are viața în sine, ci numai atunci când este unit cu Hristos. Indiferent de cât de religios este cineva, despărțit de Hristos nu poate avea viață spirituală. Dacă rămâne cineva în Hristos aduce roadă, iar Dumnezeu îngrijește de el ca să aducă și mai multă roadă. Dacă nu aduce roadă, el pierde legătura cu Hristos, se usucă și moare (în sens spiritual) fiind aruncat în focul veșnic.

Dumnezeu caută roade în fiecare dintre noi, dar nu ca un stăpân aprig, care își cere „plata” cuvenită, ci ca un grădinar priceput care îngrijește cu multă dragoste mlădițele pentru ca în timp, într-un proces progresiv de creștere și maturizare, acestea să aducă tot mai multă roadă.

Asta înseamnă că noi nu avem nici o contribuție în rodire? Dimpotrivă. Rodirea este răspunderea personală a fiecăruia dintre noi: „rămâneți în Mine” (Ioan 15:4) este o poruncă, un imperativ… „dacă nu rămâne cineva în Mine este aruncat afară” (Ioan 15:6) arată clar responsabilitatea fiecărui credincios de a rămâne în Hristos.

Dumnezeu se îngrijește de noi cu dragoste și cu multă răbdare, dar este răspunderea personală a fiecărui creștin de a rămâne unit cu Hristos și de a deveni astfel tot mai roditor.