Duminică, 13 mai 2012, ora 09:00 la Biserica Penticostală  „Filadelfia” din Suceava va avea loc sărbătoarea legământului de dragoste în fața lui Dumnezeu.

„Prin credință totul e posibil, cu dragoste totul e ușor…”

De acum aceștia vor forma familia Tofan Alexandru și Oana.

Maxime:

„În căsnicie nu mai există TU, nu mai există EU, ci ceva cu totul nou, care se numeşte NOI.” Richard Wurmbrand

„Scopul vieții este să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să aducem glorie și onoare Numelui Său. Pentru majoritatea oamenilor, căsnicia amplifică posibilitatea atingerii acestui obiectiv.”   Gary Chapman

Azi m-au învăluit motive de bucurie, dar și motive de tristețe… Oare asupra cărora  va zabovi sufletul meu…

Aseară am văzut mai clar culorile apusului, cum încercau să fure tot mai mult strălucirea soarelui, în final capturându-l ca pe un prizonier al nopții. A lăsat în urmă doar un cer cu stele căzătoare, iar eu încercam să le opresc căderea, înfricoșat de gândul că aș putea rămâne singur în așteptarea unui nou răsărit.

Visez la  tărâmurile unei alte lumi, în care nu voi mai experimenta fiorul nopții, unde va fi doar LUMINA, nici măcar umbre în care să se ascundă uneori sufletul meu de Tine.

Îmi doresc să fiu cu TINE Doamne!

„…Trăind Adevărul

Umblând în Adevăr…”

Perioada desfășurării: 18 – 20 mai 2012;

Locația: Centrul Creştin „Filadelfia” Suceava;

Partea I: „Isus Hristos, Adevărul”

Maricel Grosu, Ionuț Nistor, Costel Albu;

Partea a II-a (Efeseni 6): „Având mijlocul încins cu Adevărul”

Marian Petre, Nicu Gheorghe;

Partea a III-a (1 Timotei 3:15): „Biserica lui Dumnezeu – stâlpul şi temelia Adevărului”

-  Eremia Catoteanu, Ovidiu Gheorghe;

Partea a IV-a (1 Ioan 3:18): „Să iubim cu fapta şi cu Adevărul”

Gabi Gheorghiaş, Daniel Ratiu.

Îmi privesc viața,

Și văd umbre lăsate

Pe potecile vechi, pe care ar fi trebuit să umblu,

Văd urme de frică, urme de durere,

Lăsate ca o taină ascunsă pe cărările bătătorite sub privirea Ta.

Văd avalanșe de cuvinte ce-au căzut odată peste mine,

Lovindu-mi inima însetată de liniște, iubire.

Alteori văd raze de soare,

Străluminându-mi sufletul,

Văd Duhul Tău sălășluind în mine,

Cum îmi inundă inima cu har nemărginit.

Vreau să fiu liber, Doamne!

Să nu mai simt presiunea amintirilor triste,

Să nu mai simt despărțirea ca pe o rană,

Să simt mângâierea Ta când noaptea îmi învăluie gândul,

Să te simt mai aproape, Doamne!

Cad fulgi de gând ce se topesc în inima mea arsă de dor…

Vreau să zbor spre cerul de lumină

Să-mi deschid sufletul, alunecând spre nemurire,

Însetat de sublim să respir prezența Ta.

Mi-am dorit odaia sufletului meu,

Să fie împodobită doar cu sfințenie,

Să fie Templul Tău,

Să fie Cortul Întâlnirii cu Tine.

Văd jertfe ce le-am adus pline de cusur,

Văd chipul Tău cum a plâns atunci,

Dar focul Tău m-a mistuit pe mine,

Ca să fiu curățit pe veci,

Să fiu liber, Doamne.

Departamentul de Misiune și Evanghelizare al Cultului Creștin Penticostal și Agenția Penticostală de Misiune Externă informează organizarea Conferinței a XIV cu tema „Păstorul și misiunea mondială” care va avea loc în Valea Drăganului în perioada 22-24 mai 2012.

Un aspect destul de ignorat, considerat de unii ca parte integrantă și indispensabilă vieții cotidiene, este faptul că nu realizăm că suntem „bolnavi de ipocrizie” într-un stadiu incipient sau avansat. Cuvintele sunt atât de frumoase dar unele fapte lasă atât de mult de dorit. Nu există armonie și sincronizare între cuvinte și fapte.

O picătură din sângele Domnului Isus ar putea declanșa o transformare imperativ necesară. Putem fi grav bolnavi de inimă dar să traim în ignoranță, consolându-ne cu faptul că nu suntem într-o fază terminală de leucemie sau cancer. Totuși această boală ascunsă și uneori greu detectabilă poate avea consecințe la fel de grave.

Este necesară și suficientă o singură picătură din sângele Lui, pentru a deșăvârși procesul vindecării. Etapele sunt pe cât de simple pe atât de clare: conștientizarea nevoii de schimbare, acceptarea iertării și a vindecării, depunerea unui efort minim de a fi mai sinceri cu noi înșine și cu semenii, după care schimbarea va fi sesizată mai întâi de către cei apropiați, ce vor confirma convingerea personală. Astfel vom demonstra că avem o viață din plin, o viață plăcută Lui, fără ipocrizie.

Doamne ajută!

În urma conferinței de vineri, 04 mai 2012, care s-a desfășurat în cadrul Bisericii „Filadelfia” din Suceava sub motto-ul „Păzește-ți inima mai mult decât orice” am solicitat invitatului special Dr. Livius Percy să răspundă câtorva întrebări pentru Info Săptămânal:

Reporter: Pentru început vă rog să faceți o scurtă prezentare a activității dumneavoastră în România.

Livius Percy: Sunt implicat în Societatea Misionară din România (SMR), aceasta este o misiune înființată în urmă cu 45 de ani și activăm în patru domenii principale:

1. Este producerea de carte creștină;

2. Avem o lucrare cu copiii orfani și copiii săraci, asta este în Oradea. Program de mentorare și educare pentru copiii de la orfelinat, tabere și programe săptămânale;

3. Avem o lucrare de ajutorare a Bisericilor. Ajutăm la construirea de Biserici și la sponsorizarea de pastori.

4. Lucrarea cu tinerii – conferințe cu tineri și tabăra de apologetică.

R: Având în vedere că în ultima perioadă de timp ați vizitat deseori Suceava și luând în calcul conferința din seara aceasta (vineri – 04 mai 2012) ați putea exprima o părere personală cu privire la specificul acestei zone, în comparație cu zona în care lucrați?

L. P.: În mod deosebit în seara aceasta am simțit așa o părtășie deosebită și cu tinerii și cu Domnul. Am simțit căldură și am remarcat modestia în vestimentație.

R: Care este esența mesajului prezentat tinerilor în seara de vineri, 04 mai 2012, în cadrul conferinței „Păzește-ți inima mai mult decât orice”?

L. P.: Dumnezeu vrea inima noastră să fie în totul totului tot a Lui, asta înseamnă să nu te amăgești pe tine duplicitar, înseamnă să te concentrezi la ceea ce este esențial, la Dumnezeu și să nu te lași abătut de lucrurile de nimic și să-l ai întotdeauna pe Dumnezeul adevărat înaintea ochilor, nu un dumnezeu al plăsmuirii mincinoase.

R: Având în vedere că a început această perioadă a căsătoriilor, care este sfatul dumneavoastră pentru tinerii care își întemeiază o familie prin căsătorie?

L. P.: Mie îmi place și de multe ori am predicat la nunți din cuvântul din Cântarea Cântărilor „Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea”(8:6) și este important atitudinea aceasta de dedicare fără rezerve a unuia față de celălalt. A pus soția pecete pe inima soțului și soțul pe inima soției. Să fie o dedicare completă și fără rezerve și dedicarea unul altuia trebuie să fie precedată de o dedicare față de Domnul. Și când Domnul îi pecetluiește pe amândoi vor sta împreună și vor fi fericiți.

R: Care este mesajul dumneavoastră pentru părinții care au copii deja adolescenți sau tineri?

L. P.: Părinții să nu se lase absorbiți în goana asta după lucruri. Să nu neglijeze copiii pentru lucruri! Copiii sunt mai importanți decât mașina și chiar decât un apartament mai mare sau mai bun. Copiii se înstrăinează de părinți când părinții nu se apropie de ei. Trebuie să-i cunoști, trebuie să-i înțelegi, trebuie să-i iubești. Să nu lase niciodată în seama bisericii sau în seama școlii formarea copiilor, asta e responsabilitatea părinților. Ei trebuie să-i crească și să-i formeze!

Vineri, 04 mai 2012, de la ora 19:00 Biserica Filadelfia din Suceava organizează Întâlnirea tinerilor sub motto-ul: „Păzește-ți inima mai mult decât orice”. Invitatul special este Dr. Livius Percy!

Viața este plină de provocări. Acestea sunt fie sub forma unor binecuvântări, pe care trebuie să le accepți, fie sub forma unor teste, pe care trebuie să le treci. Când în drumul sinuos al vieții apare o provocare, care poate constitui o reală binecuvântare pentru tine, Dumnezeu este Cel care te poate ajuta să intri în acea binecuvântare și astfel să faci față provocării. Iar când provocarea este imorală, interzisă de Dumnezeu, doar Dumnezeu te poate ajuta să fii învingător, să te ridici deasupra acelei provocări.

Privind la un tânăr din istoria biblică a Vechiului Testament, care începe să se confrunte cu provocările vieții, precum Iosif, care este îndepărtat și vândut de frații lui, ajunge în casa lui Potifar. Provocarea pozitivă a lui Iosif a fost responsabilitatea administrării casei lui Potifar și a tot cea avea acest dregător al lui Faraon. În acest context, nu întârzie să apară și provocarea negativă din partea nevestei stăpânului său. Dar toate aceste provocări Iosif le învinge! Cum? Nu în primul rând prin fugă, ci prin perspectiva pe care o avea asupra vieții (v. 8,9).

Tu ce perspectivă ai asupra vieții? Cum privești viața? Ce imagine există în mintea ta asupra vieții?

Perspectiva ta poate fi negativă atunci când lași lăcomia să îți conducă acțiunile, când lași îngrijorările să îți cuprindă mintea și te frămânți… atunci când lași superficialitatea să caracterizeze activitățile tale zilnice…

Perspectiva nu se naște, se formează! Poți învinge orice provocare atunci când în perspectiva ta există:

  1. Imaginea însoțirii lui Dumnezeu v. 2-5

  2. Imaginea responsabilității v. 8, 9a

  3. Imaginea consecințelor păcatului v. 9b

Tânărul cu o astfel de perspectivă învinge indiferent de locul unde se află, indiferent de poziția pe care o are, indiferent de condiții; acesta tratează viața ca pe o provocare ce trebuie trăită cu toată intensitatea, responsabilitatea și cu toată bucuria!