Autor: A. W. Tozer

Domnul Isus Hristos, când era pe punctul de a părăsi pământul, după învierea Lui, le-a spus ucenicilor: „În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri… Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi”.

Noi trebuie să fim înălțați și promovați. Să nu uităm că Domnul Dumnezeul Atotputernic a fost Cel care l-a făcut pe om și a suflat în el suflarea vieții, ca să devină un suflet viu. Acesta a fost omul. Apoi, prin răscumpărare, Dumnezeu l-a înălțat infinit deasupra acelui nivel, astfel că acum avem promisiunea Domnului și Mântuitorului nostru: „Eu M-am dus să vă pregăstesc un loc”. După plecarea noastră, trupul pe care ni l-a dat El se va dezintegra și va putrezi, căci duhul nostru se va înălța la Dumnezeu. Trupul trebuie să aștepte acea mare zi a învierii, la ultima trâmbiță, când, după cum spune Pavel, „morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați”.
Având promisiuni atât de clare și de frumoase din partea lui Dumnezeu, nu se cuvine ca cel credincios să facă din moarte un lucru așa de temut. Faptul că noi, creștinii, dăm dovadă de nevroză când e vorba de moarte arată că nu suntem acolo unde ar trebui să fim din punct de vedere spiritual. Dacă am fi ajuns în realitate la un punct de o asemenea consacrare spirituală, încât frumusețile cerului să fie așa de aproape și să tânjim după Prezența luminoasă a Domnului nostru, nu am fi așa de speriați și de agitați de fiecare dată când am descoperi că ceva nu este în ordine cu trupul nostru.
Când urmașii lui Isus Hristos își pierd interesul față de cer, ei nu mai sunt creștini fericiți, iar creștinii nefericiți nu pot să fie o forță puternică într-o lume întunecată și păcătoasă. Se poate afirma cu toată certitudinea că acei creștini care și-au pierdut entuziasmul față de promisiunile Mântuitorului cu privire la cer au încetat să mai fie plini de putere în trăirea lor creștină și în mărturia față de lume.