Isaia 47:10
Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: „Nimeni nu mă vede!” Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: „Eu și numai eu.”

Vorbeam aseară cu o soră în vârstă din biserică și îmi spunea: „Frate, aceste evenimente sunt pentru a ne vorbi nouă, nu celor care nu cunosc Scriptura.
Noi am coborât ștacheta pocăinței mult prea jos!”
Cred că are multă dreptate…
Iată de ce vă propun, din nou, o analiză personală a vieții și vă chem să începem schimbarea cu noi înșine și cu casele noastre.
Astăzi, cred că Scriptura ne cheamă să ne pocăim de fățărnicie și să înțelegem că noi suntem chemați să trăim pocăința noastră, nu de fața lumii, ci înaintea unui Dumnezeu care ne vede.
Așa că expresia „nimeni nu mă vede” nu ar trebui să aibă loc în mintea noastră, ci dimpotrivă, totdeauna să avem în minte „mă vede Domnul”.
Apoi, astăzi, Scriptura ne cheamă la o smerenie adevărată…
De câte ori nu am căzut în ispita să gândim, chiar dacă nu am rostit, „sunt cineva”, „iată ce am realizat eu”, „fără mine lucrurile ar merge prost” etc.
Iată ce se întâmplă când Dumnezeu ne lasă să ne descurcam singuri…
La ce bun, știința noastră, puterea noastră, grozăvia noastră…?
Cu sinceritate, eu vă chem să ne recunoaștem atitudinile greșite, să ne cerem iertare și să ne schimbăm!
E timpul pocăinței noastre!
Doamne, ajută-mi mie și fraților mei!

I. Bădeliță