Isaia 63; Matei 25

„Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi!” (Is. 63:7a).

Încerc să derulez, în mintea mea, traseul vieții de până acum…
Am avut parte de atâta îndurare din partea Domnului, atâtea fapte minunate a făcut Dumnezeu pentru mine!
Și eu…
Am vorbit despre ele?
Așa de puțin…
De multe ori mi-am construit scuza că voi fi înțeles greșit… ca și cum aș fi vorbit despre mine, nu despre El…
Am greșit și îmi pare rău…
Îmi cer iertare, Doamne…
Dacă ești și tu, fratele meu sau sora mea, în aceeași situație, hai ca pocăindu-ne, să ne angajăm „să vestim îndurările Domnului și tot ce a făcut Domnul pentru noi”, spre slava Domnului, în zilele pe care El ni le va dărui.
Eu vreau să o fac!

Matei 25:40
„Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”

Hai să fim mai atenți cu ce se petrece în jurul nostru.
S-ar putea să fim prea preocupați de noi, de probleme noastre, cufundați în gândurile noastre și să nu-L observăm pe Isus…
S-ar putea să ni se pară prea tânăr și bun de muncă sau prea bătrân să mai umbrească pământul…
S-ar putea să nu ne placă cum ni se adresează sau când ni se adresează….
Nu noi stabilim când El are „nevoie de noi”.
El stabilește oportunitățile… noi doar trecem testul sau nu…
Doamne, deschide-mi ochii să te văd și să nu trec indiferent pe lângă Tine…

I. B.

Isaia 49:15,16
„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip.
Iată că te-am săpat pe mâinile Mele…

Astăzi las ca aceste versete să ne vorbească prin comentariile aflate în Biblia de studiu pentru o viață deplină:

„M-a părăsit Domnul”. Acestea sunt cuvintele Israeliților care au îndurat adversitate și s-au simțit astfel părăsiți și uitați de Dumnezeu. Răspunsul lui Dumnezeu dă asigurare divină pentru orice credincios care îndură vremuri de încercare.

(1) Dragostea Lui pentru noi este mai mare decât afecțiunea naturală a unei mame iubitoare față de copiii ei. Așadar este de necrezut faptul că El ne va uita vreodată pe noi, în special în momentele noastre de disperare și necaz.

(2) Compasiunea Sa pentru noi nu se va stinge niciodată, indiferent e împrejurările vieții. El veghează asupra noastră cu mare afecțiune și iubire iar noi putem să ne odihnim cu convingerea că El nu ne va părăsi niciodată.

(3) Dovada marii iubiri a lui Dumnezeu o constituie faptul că El ne-a săpat pe palmele propriilor Sale mâini, astfel că nu poate niciodată să ne uite. Cicatricile de pe mâinile Sale se află mereu înaintea ochilor Săi ca ceva care-I amintește de marea dragoste pe care El a dovedit-o pentru noi și de dorința de a avea grijă de noi.

Fiți binecuvântați!

I. Bădeliță

Isaia 47:10
Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: „Nimeni nu mă vede!” Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: „Eu și numai eu.”

Vorbeam aseară cu o soră în vârstă din biserică și îmi spunea: „Frate, aceste evenimente sunt pentru a ne vorbi nouă, nu celor care nu cunosc Scriptura.
Noi am coborât ștacheta pocăinței mult prea jos!”
Cred că are multă dreptate…
Iată de ce vă propun, din nou, o analiză personală a vieții și vă chem să începem schimbarea cu noi înșine și cu casele noastre.
Astăzi, cred că Scriptura ne cheamă să ne pocăim de fățărnicie și să înțelegem că noi suntem chemați să trăim pocăința noastră, nu de fața lumii, ci înaintea unui Dumnezeu care ne vede.
Așa că expresia „nimeni nu mă vede” nu ar trebui să aibă loc în mintea noastră, ci dimpotrivă, totdeauna să avem în minte „mă vede Domnul”.
Apoi, astăzi, Scriptura ne cheamă la o smerenie adevărată…
De câte ori nu am căzut în ispita să gândim, chiar dacă nu am rostit, „sunt cineva”, „iată ce am realizat eu”, „fără mine lucrurile ar merge prost” etc.
Iată ce se întâmplă când Dumnezeu ne lasă să ne descurcam singuri…
La ce bun, știința noastră, puterea noastră, grozăvia noastră…?
Cu sinceritate, eu vă chem să ne recunoaștem atitudinile greșite, să ne cerem iertare și să ne schimbăm!
E timpul pocăinței noastre!
Doamne, ajută-mi mie și fraților mei!

I. Bădeliță

Isaia 44:28
Eu zic despre Cirus: ‘El este păstorul Meu și el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: «Să fie zidit iarăși!» și despre Templu: «Să i se pună temeliile!»

Bună dimineața, tuturor!
Prin bunăvoința Stăpânului, iată-ne într-o nouă zi!
Unii sănătoși, unii bolnavi, dar toți cu îngrijorări mai mici sau mai mari…
Ce atitudine vom avea astăzi?
Eu vă provoc la un timp de mulțumire și de laudă la adresa lui Dumnezeu!
Știu că, dacă ne vom concentra asupra știrilor, asupra veștilor, foarte ușor deznădejdea, frica, apoi critica, resentimentele și poate ura își vor găsi loc în mintea și inima noastră…
Din nou vom căuta și vom găsi vinovați peste tot: la vecinul sau la prietenul și fratele care nu s-a izolat și cu care am intrat în
contact, la spital, unde lucrurile nu stau deloc bine, la operatorii politici care…
Ne va folosi această atitudine la ceva?
Categoric, nu!
Am putea proceda însă și altfel:
Dacă Dumnezeu l-a folosit pe Cir pentru planurile Sale, deși era un păgân și nu-L cunoștea în mod personal pe Dumnezeu, nu am putea accepta că tot ce s-a întâmplat și se întâmplă, e cu acceptul și chiar cu dirijarea personală a lui Dumnezeu?
Nu-i înțelept oare să avem o astfel de abordare?
Cred că privind evenimentele prin această cheie, am putea trece prin ele cu liniște, pace și încredere în Stăpânul cerului și al Pământului!
Să fim mulțumitori, dar și să ne bucurăm de ziua de azi „pe care a făcut-o Domnul” pentru noi, cei în viață!
Să ne bucurăm în Domnul, frații mei!
I. Bădeliță

Isaia 41:13
Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!”

Mai mult ca oricând, în aceste vremuri, avem nevoie de siguranța relației noastre cu Dumnezeu!
Să ne amintim, frați și surori, că Dumnezeu ne-a ales pe noi, pe când eram noi încă păcătoși Hristos a murit pentru noi!
Să nu ne lăsăm descurajați că nu suntem la înălțime spirituală pentru a fi în grația Domnului!
El ne ia de mână, El ne vine în ajutor, pentru că ne iubește, nu pentru că merităm!
Să nu lăsăm ca disperarea, șoapta celui rău, să ne aducă în starea când să ne considerăm uitați de Domnul!
TATA nu-și uită și nu-și abandonează copiii!
Am fost neascultători, obraznici, risipitori? Cu smerenie să venim la TATA, recunoscând și cerându-ne iertare și „sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat. ” dar apoi
SĂ NE LINIȘTIM ȘI SĂ NU NE TRAGEM MÂNA DREAPTĂ DIN MÂNA LUI!
NU TE TEME DE NIMIC – NICI DE CORONAVIRUS!
Doamne ajută-ne!

I. Bădeliță