Matei 13:57b
Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui.”

De foarte multe ori am auzit afirmații de felul: „uau ce predicator este cutare” (desigur, nu din biserica locala), „uau ce soluții extraordinare a găsit biserica și pastorul cutare…” sau: „mă duc la biserică că avem musafiri…”

Suntem atât de ușor impresionați de rețete care vin de la oameni pe care nu-i cunoaștem, care știu să-și prezinte marfa în așa fel încât „să ne ia ochii”, și suntem plictisiți de o învățătură sănătoasă și o respingem numai pentru faptul că ea vine de la „unul de al nostru”…

În familie dacă vine un sfat de la „un specialist pe probleme de familie” îl luăm ca fiind infailibil, dar când soțul, soția sau cineva dintr-ai noștri încearcă să ne amintească de învățătura Scripturii ne simțim ofensați…

Nu credeți că ar trebui să apreciem un mesaj prin conținutul util al său, în măsura în care este scriptural și nu în funcție de numele „mare” a celui care îl prezintă?
Nu credeți că ar trebui să-i prețuim mai mult pe ai noștri, din casele noastre, din biserica noastră?
Nu credeți că riscul e mare să „înghițim pe nemestecate” hrana ambalată frumos, numai de dragul ambalajului?
Eu cred că DA!

Iată de ce, mai ales în zilele acestea, vă rog fiți mai selectivi cu privire la ceea ce audiați, cu privire la ceea ce citiți.
Lăsați-vă impresionați mai greu și căutați soluții în Scriptură punându-vă întrebări, căutând răspunsuri și lăsând Duhul Sfânt să vă călăuzească.
Răspunsurile și soluțiile sunt aproape de fiecare dintre noi.

Doamne deschide-ne ochii să vedem!

I. B.

Matei 1

O „întâmplare” fericită face ca, imediat după amintirea morții și învierii Domnului, să avem programat citirea textului care redă venirea în lumea de jos a Domnului Isus…
Amintindu-ne că El a renunțat, de dragul nostru, la cele mai multe dintre atributele Sale divine, pentru a îmbrăca haina de rob (om), ascultător până la moarte – și încă moarte de cruce. Să reținem din lectura de azi partea a doua a versetului 23: „și-I vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.
Această „tălmăcire” mă rog să o așeze Duhul Domnului și azi în fiecare inimă și minte!
Da, Dumnezeu este cu tine, este cu mine, este cu noi și ASTĂZI!
Cu bucurie, deci, să trăim și azi în așa fel încât să nu-L întristăm pe Domnul nostru. În același timp să îndrăznim să venim la El cu toate problemele noastre.
El poate și vrea să îngrijească de fiecare dintre noi! Cu Doamne ajută, o nouă zi, o nouă săptămână!

I. B.

Isaia 57:15
Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.

Cine dintre noi nu are nevoie de înviorare și îmbărbătare din partea Domnului?
Avem parte de ele în vremurile acestea?
Poate da, poate nu…
Ce-i de făcut? Să strigăm la Dumnezeu să ni le dea…?
Nu! Ci să ne întoarcem spre Dumnezeu cu smerenie reală și cu lepădare de sine (cu inima zdrobită) și atunci vom avea parte de ele.
E angajamentul pe care și l-a luat Stăpânul Universului!
Cred, frații mei, că în fiecare dintre noi e așa mult orgoliu, așa multă falsă smerenie, așa multă ipocrizie…
Vă chem la sinceritate, la pocăință adevărată, la recunoașterea faptului că avem nevoie de un punct zero, că nu se mai poate așa, că într-adevăr dacă judecata începe cu cei din casa lui Dumnezeu și pocăința ar trebui să înceapă de aici…
Mai citesc și eu opinii în zilele acestea și văd că toți avem soluții, toți știm vinovații și, desigur, totdeauna vina e în altă parte…
Lăsați judecățile, soluțiile pentru cei de afară, haideți să ne uităm în viețile noastre, la familiile noastre, la bisericile noastre și să dovedim că înțelegem chemarea lui Dumnezeu la pocăință!
E un mare HAR că putem avea parte de o astfel de cercetare înainte de a fi prea târziu, înainte de venirea Domnului…
Sper să nu fie în zadar și acest mod prin care Dumnezeu ne cheamă la pocăință!
Se va vedea atunci când vom intra din nou „în normal” cât am înțeles din mesajul lui Dumnezeu.
Eu vreau să încerc să-l înțeleg! …tu?

P.S. Pentru cei îndurerați de plecarea în veșnicie a cuiva drag:
Vă rog luați în calcul varianta traducerii versetului 1 din cap 57, ultima parte care spune așa: „înaintea nenorocirii este luat cel neprihănit”.
Pacea Domnului Isus să ne însoțească pe toți!

I. B.

Isaia 47:10
Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: „Nimeni nu mă vede!” Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: „Eu și numai eu.”

Vorbeam aseară cu o soră în vârstă din biserică și îmi spunea: „Frate, aceste evenimente sunt pentru a ne vorbi nouă, nu celor care nu cunosc Scriptura.
Noi am coborât ștacheta pocăinței mult prea jos!”
Cred că are multă dreptate…
Iată de ce vă propun, din nou, o analiză personală a vieții și vă chem să începem schimbarea cu noi înșine și cu casele noastre.
Astăzi, cred că Scriptura ne cheamă să ne pocăim de fățărnicie și să înțelegem că noi suntem chemați să trăim pocăința noastră, nu de fața lumii, ci înaintea unui Dumnezeu care ne vede.
Așa că expresia „nimeni nu mă vede” nu ar trebui să aibă loc în mintea noastră, ci dimpotrivă, totdeauna să avem în minte „mă vede Domnul”.
Apoi, astăzi, Scriptura ne cheamă la o smerenie adevărată…
De câte ori nu am căzut în ispita să gândim, chiar dacă nu am rostit, „sunt cineva”, „iată ce am realizat eu”, „fără mine lucrurile ar merge prost” etc.
Iată ce se întâmplă când Dumnezeu ne lasă să ne descurcam singuri…
La ce bun, știința noastră, puterea noastră, grozăvia noastră…?
Cu sinceritate, eu vă chem să ne recunoaștem atitudinile greșite, să ne cerem iertare și să ne schimbăm!
E timpul pocăinței noastre!
Doamne, ajută-mi mie și fraților mei!

I. Bădeliță