Marcu 4:41
I-a apucat o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul, și marea?”

Cine este Acesta?
Cu ce atitudine mă apropii de Acesta?
Acesta fiind Domnul Isus!

Mă gândesc că nu e de prisos să ne aducem aminte că Acesta este DUMNEZEU!
Este Cel prin care toate au luat ființă și este Cel prin care toate stau în ființă.
Este Cel care e onorat de natură și Univers, este Cel care primește și este vrednic să primească toată închinarea în ceruri și nu numai, este Cel în fața căruia duhurile „cad în leșin”…

Cum ne raportăm noi la ACESTA?
Poate e nevoie de mai multă reverență…
Poate e nevoie de mai multă închinare….
Poate e nevoie de mai multă ascultare…
Poate e nevoie de mai multă FRICĂ…

I. B.

Marcu 2:17
„Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.”

Cred că e nevoie, de multe ori, să ne schimbăm abordarea față de cei care greșesc, desigur dacă își asumă greșeala și o regretă.
Nu de condamnare și de măsuri disciplinare e nevoie, ci de milă și efort pentru a-l ajuta să se pocăiască.

Biserica locală nu este, chiar dacă ne-am dori, o expoziție de sfinți, ci un spital pentru oameni bolnavi, care au nevoie de Doctor.

Cu atât mai mult lumea în mijlocul căreia trăim!

Vom fi noi „asistenții” Marelui Doctor în procesul de vindecare a oamenilor?

Doamne ajuta-ne!

I.B.

Matei 28:16, 17, 18
Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.
Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.
Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.

Raportul (relația) dintre ucenicul Domnului Isus și Domnul lui:

1. „S-au dus în Galileea” (peste 100 km)
Ucenicul este dispus la efort de dragul Învățătorului
Aplicație: prezența la biserică, citirea Scripturii, vizitarea bolnavilor, ajutorarea săracilor – Matei 26.

2. „Unde le poruncise Isus”
Ucenicul nu acționează haotic, subiectiv, sub impulsul părerilor personale sau a emoțiilor, el este fundamentalist, ascultă, pune în practică, acționează după poruncilor Domnului Isus – după Scriptură.
Aplicație: Acțiunile noastre, mai ales cele din domeniul spiritual, al credinței, trebuie analizate și corectate în așa fel încât ele să fie argumentate de Scriptură.

3. „I S-au închinat, dar unii s-au îndoit”
Un ucenic acceptă Domnia lui Hristos peste el, chiar dacă și el are momente când e măcinat de îndoieli.
Aplicație: Domnul Isus tratat ca Domn nu ca o alternativă, ca și celelalte.

4. „Isus s-a apropiat de ei”
Isus a vorbit cu ei extrem de apropiat.
Aplicație: Relația noastră cu Hristos trebuie să fie intimă, personală, nu teoretică. Domnul Isus ne vorbește, comunică, ne însoțește, ne este aproape.

Îndoielile nu se elimină nici neglijându-le, nici alimentându-le, ci apropiindu-ne, îmbunătățind relația cu Învățătorul.

I.B.

 Matei 26:41
Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită…

De multe ori ne rugăm fie ca Dumnezeu să ne ferească de ispite, fie ca El să ne ajute să biruim ispita.
Fără a spune că e greșit să ne rugăm astfel, iată că Domnul Isus, printre alte învățături din textul citit, ne spune că soluția pentru a nu cădea în ispită este RUGĂCIUNEA și STAREA DE ALERTĂ.

Se pare că atunci când „lăsăm garda jos”, considerând că nu e nici un pericol iminent, și atunci când nu ne mai rugăm suntem în situația cea mai vulnerabilă.

Se pare că prin rugăciune Duhul lui Dumnezeu acționează asupra duhului nostru și apoi împreună măresc capacitatea trupului nostru de a lupta cu ispita.

Atunci când ne credem suficient de puternici pentru a birui ispita este bine să auzim cuvântul Domnului care spune „carnea (trupul) este neputincioasă” și să învățăm din experiența lui Petru care spunea atunci „eu niciodată nu mă voi lepăda de Tine”!
Recunoscând că prin noi înșine nu putem fi biruitori, hai ca într-o atitudine smerită să venim la Domnul Isus în rugăciune, cerând ajutorul și hai să fim în alertă tot timpul fără a considera că „mie nu mi se poate întâmpla să cad”…

I.B.

Matei 24:13
Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

E bine să trăim fiecare zi conștienți că ea ne aduce mai aproape de… sfârșit!

Să ne bucurăm dacă această zi a adăugat plusuri la ducerea mântuirii noastre până la capăt și să intrăm în alertă dacă nu putem contabiliza plusuri…

Să nu uităm: Dumnezeu nu disprețuiește începuturile slabe dar… „mai frumos este sfârșitul unui lucru decât începutul lui”!

Să trăim deci fiecare zi nu privind în urmă, deși poate fi util, nu doar bucurându-ne trăind „clipa”, deși poate fi reconfortant, ci privind spre FINALUL care va stabili destinul nostru veșnic!

Să trăim cu responsabilitate pentru a putea muri frumos!

I. B.