Poezie realizată de OLAREAN DORUȚA

Mă-ntreb de unde-mi vine pacea

E așa de bine, e-așa plăcut.

Mă-ntreb de unde-am liniștea

Ce-o simt mereu în inimă, și-n gând.

Mă uit în jur și văd atâta frumusețe

Un cer senin, plin de noblețe,

Făpturi și lucruri atât de mărețe.

Mă-ntreb cui aparțin?

Cin’ le-a făcut, de unde vin?

Mă-ntreb de unde-atâta măiestrie

Eu ce-am făcut?

De m-ai făcut întâi pe mine?

Eu ce ți-am dat?

De unde-mi vine dorul după Tine?

Mă-ntreb care ți-a fost dorința ,Tată când în tăcere m-ai creat?

Ce-ai vrut atunci când te uitai la lutul ce-n Mâna-ți caldă L-ai luat?

Ce chip, ce orizonturi ai visat?

Mă-ntreb, de astăzi mă privești, zâmbești? Ești mulțumit de mine?

Mă-ntreb dacă acum eu calc pe unde-ai vrut atunci, când eram lut, la început.

Ești mulțumit de mine?

Acum, când știu că pacea-o am din Tine

Acum, când știu de ce simt dorul după Tine.

Te știu, te simt, te am..

Mă pregătesc cu multă râvnă pentru a Ta venire?

Mă-ntreb dacă primești din mine tot ce vrei?

Oare ți-aduc eu mulțumire îndeajuns?

Mă plec la tronu-ți sfânt al slavei.

Mă umilesc adânc… Îți sunt supus.

Și-ți mulțumesc necontenit slăvit Isus.