Autor: Petrică Vrăbioru

Cina Domnului este o sărbătoare a părtăşiei, care are în centrul ei pe Mielul jertfit, Hristos – Paştele nostru.

Nu doar la cină, ci pe tot parcursul vieţii noastre creştine celebrăm biruinţa de la cruce a Mântuitorului, înţelegând că El este, după cuvintele lui Ioan Botezătorul,  Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29)

Această celebrare nu este însă un simplu ritual sau o ceremonie, ci este o chemare la responsabilitatea de  a mătura aluatul cel vechi.

După cum evreii erau foarte atenţi la sărbătoarea Azimelor  să măture  chiar din prima zi orice aluat din casele lor, acesta fiind considerat necurat (Exodul 12:15,19),  tot astfel şi noi trebuie să măturăm din inima noastră orice aluat al păcatului.

În contextul unor compromisuri care se strecuraseră în Biserica din Corint, apostolul Pavel stabileşte cu fermitate care sunt adevăratele dimensiuni spirituale ale părtăşiei noastre cu Hristos.

 Să prăznuim, scrie el, dar nu oricum:

1. Nu cu un aluat vechi

2. Nu cu un aluat de răutate

3. Nu cu un aluat de viclenie

4. Ci cu azimele curăţiei şi adevărului

În alte cuvinte, apostolul Ioan subliniază şi el acelaşi adevăr, arătând beneficiile unei părtăşii autentice cu Hristos :

1 Ioan 1:6, 7  Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.

Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.