Autor: Andrei Varasciuc

Viața este plină de provocări. Acestea sunt fie sub forma unor binecuvântări, pe care trebuie să le accepți, fie sub forma unor teste, pe care trebuie să le treci. Când în drumul sinuos al vieții apare o provocare, care poate constitui o reală binecuvântare pentru tine, Dumnezeu este Cel care te poate ajuta să intri în acea binecuvântare și astfel să faci față provocării. Iar când provocarea este imorală, interzisă de Dumnezeu, doar Dumnezeu te poate ajuta să fii învingător, să te ridici deasupra acelei provocări.

Privind la un tânăr din istoria biblică a Vechiului Testament, care începe să se confrunte cu provocările vieții, precum Iosif, care este îndepărtat și vândut de frații lui, ajunge în casa lui Potifar. Provocarea pozitivă a lui Iosif a fost responsabilitatea administrării casei lui Potifar și a tot cea avea acest dregător al lui Faraon. În acest context, nu întârzie să apară și provocarea negativă din partea nevestei stăpânului său. Dar toate aceste provocări Iosif le învinge! Cum? Nu în primul rând prin fugă, ci prin perspectiva pe care o avea asupra vieții (v. 8,9).

Tu ce perspectivă ai asupra vieții? Cum privești viața? Ce imagine există în mintea ta asupra vieții?

Perspectiva ta poate fi negativă atunci când lași lăcomia să îți conducă acțiunile, când lași îngrijorările să îți cuprindă mintea și te frămânți… atunci când lași superficialitatea să caracterizeze activitățile tale zilnice…

Perspectiva nu se naște, se formează! Poți învinge orice provocare atunci când în perspectiva ta există:

  1. Imaginea însoțirii lui Dumnezeu v. 2-5

  2. Imaginea responsabilității v. 8, 9a

  3. Imaginea consecințelor păcatului v. 9b

Tânărul cu o astfel de perspectivă învinge indiferent de locul unde se află, indiferent de poziția pe care o are, indiferent de condiții; acesta tratează viața ca pe o provocare ce trebuie trăită cu toată intensitatea, responsabilitatea și cu toată bucuria!

Autor: Ovidiu Hanuseac

Sfârșit de aprilie și semnele primăverii încep să prindă contur. Mulțimea florilor, cântecele păsărilor, verdele crud al vegetației, toată natura renăscând după o iarnă lungă îl preamărește pe Creator. Toată creația, mai puțin omul, coroana creațiunii Sale, este prea ocupat, fiind cu rutina-i zilnică nu are timp să se alăture acestui cor măreț… Privind în jur la tot ce ne înconjoară, ne vedem datori să exclamăm plini de admirație către Marele Maestru:

„Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău pe tot pământul!”

Vineri, 20 aprilie 2012, grupul de surori al bisericii a vizitat pentru a doua oară Penitenciarul de femei de la Bacău. Iată impresiile surorilor:

Norina Cotleț:

„Lacrimi, tristețe în ochi și multă durere pe chipul femeilor din închisoare…un loc în care speranța, iubirea și dragostea lui Dumnezeu au putut fi împărtășite mamelor fără viitor…

E lucrarea pentru care mă rog de mult timp…”

Strugar Irina:

  „Am experimentat o zi în fața unor femei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu…închise între zidurile păcatului… simțeam disperarea lor. Vestindu-le Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că El este bun și drept să ne ierte păcatele (1Ioan 1:9), femeile au rămas cu speranță în inimi și cu zâmbetul pe buze.”

Carmen Marici:

„Când privesc deținutele în ochi, conștientizez că singurul lucru care mă diferențiază de ele este harul lui Dumnezeu. Și totuși am văzut chipul șters al lui Dumnezeu în fiecare dintre ele…”

Lăzurcă Ramona:

„Mulțumim Domnului pentru experiența aceasta și în special pentru libertatea ce o avem în Hristos. Am învățat să-mi prețuiesc mai mult familia și învățăturile sănătoase ce le-am primit de-a lungul timpului și să mă rog ca Domnul să deschidă inima tuturor în a împărtăși adevărul și în aceste locuri unde domnește păcatul.”

Simona Smocot:

„Zidurile unei închisori nu trebuie să fie o piedică pentru presărarea Cuvântului. Oamenii devin mult mai vulnerabili atunci când simt nevoia de a fi liberi. M-aș bucura să aud că cei ce au auzit Cuvântul își vor găsi libertatea deplină în Hristos.”

Magda Ilciuc:

„Dragostea lui Dumnezeu împărtășită într-un loc fără speranță și lumină…totuși cu făpturi create dupa chipul și asemănarea Domnului, pentru a căror mântuire ne vom ruga cu nădejde.”

Simona Ilciuc:

„O zi în slujba Domnului face mai mult decât 1000 în altă parte! Mulțumim Domnului pentru această experiență!”

Dana Semeniuc:

„Atunci când oamenii își dau seama de păcatele comise devin sensibili; asta e ceea ce am văzut în ochii deținutelor și nădăjduiesc că această lucrare va continua și cât mai multe suflete vor începe o nouă viață cu Isus.”

Simona Pojoga:

„Cu credința că sămânța semănată cu dragoste, Dumnezeu o va face să rodească, mulțumesc tuturor celor ce și-au deschis inima și ne-au sprijinit în rugăciune în lucrarea de misiune din penitenciar.”

Autor: Cornel Cioban

La o săptămână de la Sărbătoarea Învierii Domnului încă suntem sub impactul emoţiei şi bucuriei acestui moment unic în istoria omenirii. Însă timpul va trece, emoţia momentului va dispărea,  iar viaţa îşi va relua cursul ei normal, alert, uneori monoton.

Şi totuşi, încă sub impactul acestor zile de sărbătoare rămâne o întrebare: ce implicaţii practice are pentru fiecare dintre noi faptul că Hristos a înviat din morţi? Apostolul Pavel face o legătură directă şi indestructibilă între învierea Domnului şi învierea noastră viitoare: faptul că Hristos a înviat din morţi este garanţia faptului că fiecare dintre noi va învia la sfârşitul vremurilor. Argumentarea lui Pavel din 1Corinteni 15:12-28 este mai degrabă una cauzală decât logică: dacă Hristos n-a înviat din morţi, atunci întreaga noastră credinţă este zadarnică. De ce? Pentru că învierea lui Hristos este cauza, iar îniverea noastră viitoare este efectul. Dacă prin reducere la absurd Hristos nu ar fi înviat din morţi atunci tot ce ţine de Persoana Sa, lucrarea Sa, învăţătura Sa și modelul Său de viață nu ar avea nici o valoare și întreaga noastră credință ar fi zadarnică.

Dimpotrivă, credința într-un Dumnezeu viu înseamnă siguranţa învierii lui Hristos dar și siguranța învierii noastre viitoare, iar aceasta are implicaţii majore pentru viaţa noastră practică, în domenii precum gândirea noastră, perspectiva față de viață și suferință, mesajul nostru pentru lumea păcătoasă, iubirea aproapelui, suferirea nedreptăților și necazurilor acestei vieți, slujirea lui Hristos.

„Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți” (1 Cor 15:20). Credința într-un Dumnezeu viu înseamnă să facem din această afirmație nu doar un adevăr istoric bine argumentat, ci un principiu de viață, un motto după care să ne ghidăm  trăirea noastră de fiecare zi.

Autor: Ionuț Pascariu

„Fiți liberi în Hristos”. În 1Corinteni 6:12 spune că toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. Pe lângă acest verset mai sunt și alte versete care ne spun despre această libertate în Hristos: 1Petru 2:16; Galateni 5:13. Eu înțeleg că a fi liber în Hristos înseamnă să Îl las pe Hristos să îmi conducă viața, să trăiesc după Cuvântul Lui, să nu trăiesc la întâmplare și înainte de a începe un lucru sau o lucrare să mă întreb dacă acel lucru „mă zidește spiritual?” Ar face Hristos acel lucru? Ar umbla Hristos cum umblu eu? Va glorifica pe Dumnezeu ceea ce face eu?

Aș dori ca Domnul să ne ajute pe toți să înțelegem aceste lucruri și să trăim pentru Dumnezeu și cu El în fiecare zi să fim fericiți și bucuroși cu Hristos. Dăcă trăim pentru Domnul trăim și dacă murim pentru Domnul murim, deci fie că trăim, fie că murim noi suntem ai Domnului.