Matei 26:41
Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită…

De multe ori ne rugăm fie ca Dumnezeu să ne ferească de ispite, fie ca El să ne ajute să biruim ispita.
Fără a spune că e greșit să ne rugăm astfel, iată că Domnul Isus, printre alte învățături din textul citit, ne spune că soluția pentru a nu cădea în ispită este RUGĂCIUNEA și STAREA DE ALERTĂ.

Se pare că atunci când „lăsăm garda jos”, considerând că nu e nici un pericol iminent, și atunci când nu ne mai rugăm suntem în situația cea mai vulnerabilă.

Se pare că prin rugăciune Duhul lui Dumnezeu acționează asupra duhului nostru și apoi împreună măresc capacitatea trupului nostru de a lupta cu ispita.

Atunci când ne credem suficient de puternici pentru a birui ispita este bine să auzim cuvântul Domnului care spune „carnea (trupul) este neputincioasă” și să învățăm din experiența lui Petru care spunea atunci „eu niciodată nu mă voi lepăda de Tine”!
Recunoscând că prin noi înșine nu putem fi biruitori, hai ca într-o atitudine smerită să venim la Domnul Isus în rugăciune, cerând ajutorul și hai să fim în alertă tot timpul fără a considera că „mie nu mi se poate întâmpla să cad”…

I.B.

Matei 24:13
Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

E bine să trăim fiecare zi conștienți că ea ne aduce mai aproape de… sfârșit!

Să ne bucurăm dacă această zi a adăugat plusuri la ducerea mântuirii noastre până la capăt și să intrăm în alertă dacă nu putem contabiliza plusuri…

Să nu uităm: Dumnezeu nu disprețuiește începuturile slabe dar… „mai frumos este sfârșitul unui lucru decât începutul lui”!

Să trăim deci fiecare zi nu privind în urmă, deși poate fi util, nu doar bucurându-ne trăind „clipa”, deși poate fi reconfortant, ci privind spre FINALUL care va stabili destinul nostru veșnic!

Să trăim cu responsabilitate pentru a putea muri frumos!

I. B.

Matei 22:12
„Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuțit.

O remarcă înainte de învățătură:
Se pare că împăratul a pus la dispoziția tuturor, chiar dacă veneau de pe stradă, haine de nuntă.
Singura obligație a invitaților era să intre în camera ospățului pe un traseu stabilit pentru a putea primi haina.

Și acum învățătura:
Este adevărat că mântuirea este un dar, un har, dar aceasta nu înseamnă că o putem obține după bunul plac al fiecăruia dintre noi.
La nivel individual trebuie să acceptăm Calea care este una singură – credința în Domnul Isus – și trebuie să trăim respectând principiile Sfintelor Scripturi – să ne luptăm după rânduieli.

Iată de ce fac apel la fiecare să nu ne lăsăm ispitiți de orice „cale”, de orice inovație care pare interesantă, nici să nu agreem mișcările care atât de ușor „aruncă peste bord” rânduiala Scripturii în numele „libertății în Hristos” care pare atât de atrăgătoare!

Doamne lasă Duhul Tău cel Sfânt peste noi, să ne înțelepțească și să ne călăuzească în aceste vremuri tulburi!

I. B.

Matei 20:15
„Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?”

Cred că chemarea pe care, printre altele, ne-o face azi Dumnezeu este să luptăm cu noi înșine pentru a nu fi invidioși.

Hai să nu mai privim cât și cum dăruiește Dumnezeu altora, ci să ne bucurăm de ceea ce primim noi.

Dumnezeu nu nedreptățește pe nimeni, ci are rațiunea Lui de a lucra într-un fel sau altul în dreptul fiecăruia.

Lăsându-ne măcinați de invidie, nemulțumiți de faptul că celălalt a primit mai mult sau că eu am muncit mai mult și am primit la fel, nu vom putea să ne bucurăm de ceea ce am primit noi.

Și diavolul tocmai asta dorește.
Să ne răpească bucuria!

Să nu-i dăm satisfacție, ci să auzim chemarea Scripturii:

„bucurați-vă, iarăși zic, bucurați-vă”

I.B.

Matei 18:33
Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?

Da, cu toții suntem de acord că Dumnezeu a avut și are milă de noi, dăruindu-ne iertarea pentru datoria care nu am fi fost în stare să o plătim…

Hai, în seara aceasta, să vadă Dumnezeu, la fiecare dintre noi, disponibilitatea de a ierta pe cei ce ne-au greșit într-un fel sau altul.

Hai, să „ne luăm mâinile de pe gâtul tovarășului de slujire” și să le ridicăm spre Dumnezeu într-un gest de recunoștință pentru HARUL mântuirii de care ne-a făcut Dumnezeu parte!

I.B.