Înlocuiește critica cu dragostea
Această lecție din seria „Doamne, schimbă-mi atitudinea” a constituit un nou prilej de cercetare și creștere spirituală pentru cei prezenți la întâlnirea tinerilor.
Încep înscrierile pentru TABERE și Școala BIBLICĂ de vacanţă
De astăzi – 26 mai 2013 – încep înscrierile pentru tabere și Scoala Biblică de vară. Atât tabăra copiilor (15 – 22 iulie), cât și tabăra tinerilor (22 – 27 iulie) vor avea loc la Câmpulung Moldovenesc – Valea Caselor, iar taxa de participare este de 200 lei. Înscrierile, cu plata obligatorie a unui avans (min. 50 lei ), se vor face până la data de 1 iulie, la următoarele persoane:
- Mihaela Drăgoi – tabăra copiilor ( 8-15 ani )
- Ciocan Nicu, Andrei Varasciuc – tabăra tinerilor
Taxa trebuie achitată integral până la începerea taberei, iar pentru situații speciale contactați-ne. Vrem ca toți copiii și tinerii bisericii să poată participa. De asemenea, oferim posibiliate celor care vor să ajute participarea 
unui copil sau tânăr cu situație mai grea să poată să o facă.
Școala Biblică de vară (pentru copii cu vârsta între 4 și 12 ani ) va avea loc la Filadelfia în perioada 29 iulie – 2 august. Taxa de participare este de 10 lei, iar înscrierile se vor face la Ungureanu Alina și Havriștiuc Ramona.
Pentru alte detalii, cei responsabili vă stau la dispozitie!
Un an cu Domnul!
Autor: Codruț Ciubotari
De anul nou mulți ne facem bilanțuri și planuri de tot felul. Dacă se întâmplă să le aveți făcute, întrebarea mea este: ce anume face cap de listă în planurile noastre?
Întorcându-mă înapoi în istorie, citesc că odată Dumnezeu a rotit, a schimbat calendarul poporului său: „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.” (Exod 12:2) Interesant! Noi ne legăm viața de lucrurile materiale din jurul nostru; însă Dumnezeu a ținut ca poporul Său să-și lege viața de intervenția, de actul mântuitor pe care El l-a săvârșit sub ochii lor. Dumnezeu a ținut ca anul lor nou să nu se lege de bilanțuri și planuri, ci de relația lor cu Dumnezeu. Oare nu s-ar cuveni ca relația mea cu El să facă cap de afiș în bilanțurile și planurile mele la trecerea dintre ani?
M-aș alătura urării pe care David ne-o face în Psalmul 37:4 „Domnul să-ţi fie desfătarea,
şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” Poate că textul sună ciudat. Dacă pot obține de la Domnul tot ce-mi dorește inima, fac din El desfătarea mea din când în când. Dar lucrurile nu stau așa. Când Domnul îmi este desfătarea, El îmi schimbă inima, mi-o acordează cu voia Lui și de aceea așteptările inimii mele vor fi așteptările Lui și El se va bucura să le împlinească. Iar apoi textul continuă: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra” v.5.
Oare cine dintre noi știe ce va urma în anul 2013? Ce odihnă extraordinară ai atunci când îți pui viața în mâna Creatorului Universului și-L lași pe El s-o conducă!
Acum, la cumpăna dintre ani, în loc să vă urez: „La mulți ani!” – vă urez: „Un an cu Domnul!” Un an în care să facem cap de listă relația noastră cu El, în mijlocul frământărilor, alergărilor, căutărilor și bucuriilor noastre. Așa să ne ajute Dumnezeu!
„Bătălia pentru ADEVĂR” – partea a I-a – schiță + foto
Luni, 05 noiembrie 2012, Codruț Ciubotari a deschis un nou sezon al întâlnirilor de tineret în cadrul Bisericii „Filadelfia” din Suceava. O schiță a mesajului de luni este redată mai jos.
Următoarea întâlnire va avea loc pe 19 noiembrie 2012 la ora 19:00!
Dragii mei,
Cu ajutorul lui Dumnezeu am deschis seria „Bătăliilor pentru adevăr” și deja am cucerit câteva teritorii. Adevărul este solid, nu se sparge ca un balon la o simplă atingere, ba chiar poți să dai toată ziua cu piciorul în el ca la fotbal și seara tot rotund și întreg va fi. Adevărul are puterea să se apere singur.
Toți avem dreptul la propria opinie dar nu fiecare opinie este la fel de corectă. De aceea în întâlnirea noastră am stabilit că-i necesamente nevoie de un arbitru pentru ca jocul să fie corect și să stabilească golurile valide. Ei bine, oricât am căuta în istorie, n știință, în artă, etc. nu am reuși să găsim un arbitru mai potrivit decât Biblia. Dar oare este Cartea aceasta vrednică de crezare? Pentru că autoritatea sub care te așezi îți determină principiile și în ultimă instanță comportamentul. Deci atenție!
Autoritate
Valori
Principii
Comportament
1. Primul principiu analizat a fost legat de o anumită calitate a adevărului: coerența. Prieteni, adevărul este coerent.
Biblia a fost scrisă:
- într-o perioadă de 1500 de ani, timp în care s-au ridicat și au căzut imperii.
- de 40 de autori umani de diferite profesii: regi, pescari, perceptori, păstori, preoți, avem chiar și un medic. Cei mai mulți nu s-au cunoscut și n-au comunicat între ei.
- în împrejurări diferite, în țări și în culturi diferite, pe trei continente: Asia, Africa, Europa.
Și cu toate acestea ea nu are 66 de relatări ci una singură: răspunsul lui Dumnezeu la revolta omului. Asta da coerență! Cred că Biblia e adevărată din pricina coerenței ei.
2. Ei, dar a greși e omenește și cum Biblia n-a picat din cer, a fost scrisă de ființe omenești supuse greșelilor. Cum pot domnule niște ființe umane failibile să scrie un mesaj infailibil?
Uite cum: după cum Hristos a fost pe deplin om și încă fără păcat, tot așa Biblia este pe deplin umană și încă fără eroare.
Și Hristos și Biblia sunt veșnici. Ioan 1:1, Ps.119:89.
Și Hristos și Biblia sunt concepuți de Duhul Sfânt Luca 1:35, 1 Petru 1:21
Și Hristos și Biblia sunt umani și cu toate acestea fără greșeală Evrei 4:15, Ioan 10:35
Și Hristos și Biblia au o autoritate unică Marcu 1:22, Isaia 1:2
Un Dumnezeu atotputernic a putut inspira pe oameni să scrie Cuvântul Său.
Cred că Biblia e adevărată din pricina infailibilității ei. (Vom reveni asupra acestei chestiuni data viitoare.)
3. În ultimul rând am cântărit încă un argument: profețiile împlinite.
Au fost consemnate pe paginile Cărții Sfinte sute de profeții cu zeci, sute și chiar mii de ani înainte ca acestea să fi fost împlinite la timpul hotărât de Dumnezeu.
Numai în cazul Domnului Isus avem 300 de profeții în Vechiul Testament. Iată câteva:
Se va arăta în Israel la sfârșitul perioadei de 490 de ani Daniel 9:24
Urma să se nască în Betleem Mica 5:2
Dintr-o fecioară Isaia 7:14
Din sămânța lui David Isaia 11:5
Va locui și lucra în Galileea Isaia 9 :1,2
Va intra în Ierusalim călare pe măgăruș Zaharia 9:9
Va fi vândut pe 30 de arginți Zaharia 112:12-13
Ucenicii îl vor părăsi Zaharia 13:7
Îi vor străpunge mâinile și picioarele Ps. 22:7
Vor trage la sorți pentru cămașa Lui Ps. 22:11
Își va da viața ca ispășire pentru păcatele lumii Isaia 53
Va învia Ps 16:10, Is 53:10
Se va înălța la cer și va sluji ca Preot al tuturor Ps 110:1-4
Peter Stoner spunea că doar una din cele 300 de profeții să se împlinească în dreptul unui om există șansa de 1 la 10 milioane de miliarde (10 la puterea 17).
Cred că Biblia e adevărată din pricina împlinirii profețiilor ei.
Procesul pentru stabilirea veridicității Scripturii continuă și ne propunem să aducem în fața instanței pentru audieri încă câțiva martori: istoria, știința și căutătorii sinceri după adevăr. Dar toate acestea data viitoare.
Rătăciți printre cuvinte
Autor: Florin Bîrsan
Ioan ne spune că la început a fost Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu. Cuvântul este doar unul dintre numele pe care Isus Hristos l-a primit. Cuvântul, cuvintele sunt esențiale:
- prin auzirea Cuvântului primim mântuirea.
- prin cuvânt a fost creată lumea și tot prin El stă în picioare.
- cu ajutorul cuvintelor comunicăm, predicăm, ne întărim reciproc iar mult din viața noastră are a face cu cuvintele sau cu vorbirea.
Deoarece Cuvântul a fost de la început diavolul încă de atunci a pornit o luptă împotriva Lui. El știe un mare adevăr: Cuvântul are putere și rostit cu credință poate muta munții, iar credința vine prin raportarea la Adevăr. Metoda satanei este în a goli cuvintele de adevăr și astfel ele să rămână doar vorbe fără putere. Cuvintele rostite de el în Eden lui Adam au început cu „Oare a spus Dumnezeu cu adevărat?” A pune sub îndoială Adevărul nu a făcut altceva decât să lase adevărurile pe care prima familie le trăia, să devină goale.
Astazi avem multe cuvinte goale, și din păcate multe din cuvintele religioase sunt goale. Vorbim de mântuire fără a înțelege de ce anume și cum ne mântuiește Isus, ne certăm dacă am fost, suntem, sau vom fi mântuiți… dacă avem mântuirea, dacă o putem pierde sau dacă am avut-o vreodată… uitând de cele mai multe ori să trăim în ea și prin ea, pentru a o obține pe deplin ca premiu la finalul călătoriei noastre.
Vorbim de prieteni și nu știm despre ei decât ceea ce ne spune facebook-ul (care nu ar avea ce să ne spună dacă am fi mereu lângă acei pe care îi numim prieteni).
Vorbim despre credință și de cele mai multe ori nu avem nici o unitate de a o măsura (poate doar pe cea a fratelui în comparație cu a noastră care e întotdeauna bună și din abundență).
Cu toate acestea există și o veste bună: cuvintele, faptele și vorbele noastre sunt supuse și comparate mereu și mereu cu aceeași matriță CUVÂNTUL VIU adică ISUS HRISTOS. În felul acesta credința este strâns legată de fapte, iar faptele sunt doar prin credință. Iar credința este o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd, dar despre care știm aproape totul, pentru că Adevărul Însuși ne-a vorbit despre ele și pe care așteptăm să le vedem și să ne bucurăm într-o zi cu toții.
Ca să nu rătăcim printre cuvinte goale Isus ne-a luminat calea învățându-ne că toate lucrurile trebuie spuse și făcute în dragoste și cu o atitudine smerită astfel că orice cuvânt gol, rostit din sărăcia smereniei noastre să fie umplut cu Duh Sfânt și să devină Rhema plin de viață.
Chemare la ucenicie
Chemarea la ucenicie a lui Petru, Andrei, Iacov și Ioan este model pentru toți cei care vor să-l urmeze pe Hristos.
Mai întâi, nu ucenicul își alege Învățătorul, ci Învățătorul vine și-l cheamă de acolo de unde este. Fie că aruncau mrejile, fie că și le cârpeau ei au fost chemați să-l urmeze pe Isus.
Chemarea acestor patru nu este descrisă ca o chemare la apostolie, ci ca o chemare la a-L urma pe Hristos, o chemare la ucenicie. Deși ei sunt parte din grupul apostolilor, chemarea lor este în primul rând o chemare la ucenicie. În acest fel chemarea lor este model pentru toți cei care vor să-L urmeze pe Hristos.
În al doilea rând Isus îi cheamă să lase tot. Relația cu El este înaintea relației cu tatăl lor și cu ocupația lor. Ulterior, în Evanghelii, Isus va detalia acest lucru. Cine iubește tată, mamă, fiu, fică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine spunea Isus. Cine caută să-și păstreze viața și-o va pierde. Cine își va pierde viața pentru Isus și-o va câștiga.
Acesta este adevărul în privința locului pe care îl cere Isus în viața oamenilor.
Un ucenic al lui Hristos are pasiune pentru Hristos, pentru Cuvântul lui Dumnezeu, o viaţă personală de rugăciune şi părtăşie cu Dumnezeu plină de consistenţă şi plinătate a Duhului Sfânt, trăieşte practic adevărurile biblice, are o dragoste sinceră faţă de ceilalţi creştini, slujeşte în mod practic, demonstrează consecvenţă şi statornicie în viaţa spirituală.
Ţinta uceniciei este maturitatea spirituală, adică manifestarea consecventă a chipului (caracterului) lui Hristos în viaţa credinciosului făcută posibilă prin puterea Duhului Sfânt.
De-a lungul veacurilor, întotdeauna când Biserica a pus accent pe ucenicie a fost o biserică puternică.
Ce vom alege noi?
Istoria penticostalismului românesc
Material preluat de pe blogul personal al Lectorului univ. dr. Emanuel Conțac
„Istoria penticostalismului românesc”, de Valeriu Andreiescu, are două volume, totalizând circa 1.300 de pagini. Volumul I se intitulează „Evanghelia deplină și puterea lui Dumnezeu”, iar volumul II − „Lucrările puterii lui Dumnezeu”.
Volumul I, intitulat „Evanghelia deplină și puterea lui Dumnezeu”, cuprinde o introducere metodologică și patru părți: (1) „Originile penticostalismului românesc”; (2) „Penticostalismul românesc timpuriu (1927-1950)” (3) „Cultul Penticostal − cadrul juridic al Rezistenței penticostale (1950-1989)”; (4) „La baza penticostalismului (1960-2010).
Penticostalismul se definește prin credința în Evanghelia integrală, inclusiv minunile. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu, în calitate de Evanghelie integrală, incluzând și darurile extraordinare ale Duhului Sfânt, pe care cesaționiștii le-au eliminat din Noul Testament.
În România, mișcarea penticostală organizată își are începutul la Păuliș, jud. Arad, prin biserica înființată de Gh. Bradin (10 septembrie 1922). Începuturile penticostalismului românesc în SUA (1920-1921) au avut un rol important în inițierea mișcării penticostale organizate din România. Alte focare penticostale din Ardeal (care încep în 1919-1921) sunt organizate ca biserici prin 1927, iar în Moldova și Bucovina (Udești, Iași, Vicovu de Sus, Volovăț etc.) mișcarea penticostală începe de prin 1927-1928. Misionarii Asociației Penticostale de la Păuliș au răspândit credința penticostală în Transilvania centrală, Banat, Bihor, Muntenia, în 1927-1928, expansiune care marchează începutul penticostalismului timpuriu în întreaga țară.
Perioada penticostalismului timpuriu se caracterizează prin amplificarea expansiunii penticostale în ciuda persecuției și printr-o serie de probleme doctrinare și organizatorice, tratate amănunțit în această secțiune a lucrării. Persecuția a atins un punct înalt în perioada dictaturii lui Antonescu, dar a produs martiri numai printre penticostalii ce refuzau să se lepede formal de credința lor, cum a fost cazul în județul Galați.
Scurta perioadă de libertate religioasă de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost cadrul reorganizării mișcării penticostale sub conducerea lui Gh. Bradin. În final, statul comunist a recunoscut 14 culte religioase, între care și Cultul Penticostal (C. P.).
Extras din Manualul Bisericii: Edificarea Bisericii
Procesul de edificare (zidire, întărire) are drept scop maturizarea din punct de vedere spiritual a Bisericii.
Biserica trebuie să devină un organism matur prin procesul de edificare, pentru ca să-L onoreze şi să-L glorifice pe Dumnezeu şi pentru ca în cursul procesului să devină un martor dinamic în lume.
Lăsaţi în părăsire, creştinii, la fel ca oile, se vor rătăci de turmă, uneori cu urmări fatale. Dar când fiecare membru al Bisericii slujeşte celuilalt, când toţi slujesc unii altora, Biserica va creşte prin creşterea fiecărui membru al ei, devenind ceea ce doreşte Dumnezeu.
Preocuparea principală a apostolului Pavel pentru Trupul lui Hristos a fost ca toţi să ajungă ,,la unirea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos.” ( Efeseni 4.13).
Analizând textele din Noul Testament, mai ales cele din epistole ( 1 Tes. 1:2-3; 2Tes.1:3-4; Col. 1:3-5; Efes. 1.15-18; 1Petru1:20-22; Evrei 10:22-24; 1Cor. 13; Col. 3:12-14; Efes. 4:14-16; etc.) putem observa cu uşurinţă trei virtuţi care caracterizează maturitatea unei Biserici: dragostea, credinţa şi nădejdea.
Dragostea se manifestă în relaţiile dintre membrii Bisericii şi în relaţiile cu toţi oamenii – relaţii după modelul lui Hristos – o atitudine care creează solidaritate şi unitate în gândire.
Credinţa se manifestă prin încrederea pe care Trupul lui Hristos o are în Capul său – Isus Hristos. Este acea convingere şi siguranţă unificatoare că Dumnezeu există, că El răspunde la rugăciuni şi că El este sursa divină a vieţii şi existenţei noastre.
Nădejdea se manifestă prin stabilitate, statornicie, siguranţă şi în mod deosebit printr-o privire dincolo de prezent, spre ziua aceea când Isus Hristos va veni din nou pentru a-Şi lua Biserica şi pentru a stabili Împărăţia Sa veşnică.
zeciuială și donații puteți folosi și contul Bisericii Filadelfia
© 2010-2016 - Biserica Filadelfia Suceava
Ultimele comentarii: