Autor: Gigi Filip

Nu-i așa că ne trezim uneori fără să ne dăm seama, mestecând cu mânie gândurile noastre, punând la îndoială dreptatea lui Dumnezeu? De câte ori nu am afirmat, măcinați de atâtea întâmplări, pe care le-am calificat ca fiind nedrepte, exprimând ceva de felul: „Nu înțeleg de ce există atâta nedreptate pe pământ!”

În general, situațiile neașteptate dau naștere la mirare, mânie, dorință de justificare, pentru a masca inferioritatea necontestată ce există din nefericire în noi – chiar dacă este greu s-o recunoaștem – deoarece așa-i natura umană raportată la divinitate.

Nu când ne așteptăm la o situație, reușind să ne controlăm, ci atunci când vine inopinat, se evidențiază un secret al caracterului nostru. Declanșați de emoțiile noastre, devenim vulnerabili. Suntem disperat de slabi și înșelători, de altfel, o stare bine cunoscută de Dumnezeu.

Paradoxal, de obicei circumstanțele neașteptate sunt planificate de Dumnezeu. Ce se întâmplă cu noi după astfel de incidente? Mergem acasă și ne facem radiografia, întrebându-ne ceva de genul: „Cum am putut să-mi ies de sub control? De ce a trebuit să-mi dau cu părerea când ar fi trebuit să tac?” Astfel, minute în șir, ne amintim de unele momente neplăcute, jenați de unele întâmplări, încercați de un sentiment de frustrare, deoarece nu ne-am descurcat optim într-un moment de criză, consecința fiind un eșec. Bineînțeles că durerea se mai amplifică dacă au fost prezente mai multe persoane. „Gafele” făcute în plen se „iartă” cu atât mai greu. După care, probabil că ne consolăm cu Romani 8:28.

Noi, creația lui Dumnezeu, pe cât suntem de fragili, pe atât suntem de încăpățânați și ofensivi. Dumnezeu ne vrea maturi. Fiecare treaptă în procesul creșterii noastre spirituale, aduce durere, suferință, experiențe nedorite, lacrimi și frustrări. În astfel de circumstanțe, de regulă punem sub semnul întrebării scopul și voia Lui.
– De ce tocmai eu?
– Dar de ce atât de mult?
– Până când să rabd sau să mă zbat pentru a zări o șansă spre împlinirea sau realizarea obiectivului meu?