Pocainta – Marcu 1:15; Luca 13:3; Fapte 3:19. Pocainta este schimbarea gândirii, a scopului si a pozitiei în bine fata de Dumnezeu. Este o porunca divina si înseamna întoarcerea la Dumnezeu de pe caile ratacitoare a firii umane, cainta pentru viata traita în pacat si recunostinta fata de Dumnezeu. O pocainta sincera marturiseste si paraseste pacatul – Marcu 1:15; Isaia 1:16-19; Tit 2:11-13; Fapte 2:38. Pocainta transforma întreaga personalitate si schimbarea trebuie sa aiba loc în gândire (Luca 15:17), sentimente (2 Cor. 7:10), vointa (Luca 15:20).

Nasterea din nou – Ioan 3:3; 1 Petru 1:23; 1 Ioan 3:9. Pentru ca omul sa poata trai dupa voia lui Dumnezeu si pentru ca firea lui cea veche sa fie dezbracata de puterea ei, el trebuie sa fie nascut din nou, adica din Dumnezeu – Tit 3:5. Transformarea sufleteasca în fiinta omului este efectuata de Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan 3:3-5; 2 Cor. 5:17., Iacov 1:18.

Înnoirea – Romani 12:2. Este transformarea facuta de Duhul Sfânt în inima celui ce crede în Dumnezeu.

Justificarea – Rom. 5:1; Tit 3:7. Prin credinta în Domnul Isus si acceptarea jertfei Lui Dumnezeu, Tatal te socoteste ca fiind neprihanit – adica fara nici o vinovatie înaintea Lui.

Sfintirea
- Sfintirea de drept. E darul ceresc în urma faptului de a fi socotit neprihanit de Dumnezeu. Rom. 5:2; 1 Cor. 1:30; 1 Tes. 4:3; Evrei 13:12. Biblia declara ca orice om întors la Dumnezeu, curatit, iertat si nascut din nou este considerat ca sfintit de Dumnezeu Tatal, prin jertfa Domnului Isus Hristos.
- Sfintirea practica – Luca 1:75; 1 Tes. 4:7; Evrei 12:14. Sfintit înseamna despartit cu totul de pacat si pus deoparte pentru Sfintirea începe odata cu pocainta si nasterea din nou si este un proces care continua toata viata. Sfintirea se realizeaza prin sângele lui Isus, prin lucrarea Duhului Sfânt si prin Cuvânt. 1 Cor. 1:2; 6:10-11; Ioan 17:17; 1 Ioan 1:7; 1 Petru 1:2.

Botezul în apa – Mt. 28:19; Mc. 1:9-10; Fapte 8:36-38, Ioan 3:22 Oricine crede potrivit Evangheliei urmeaza aceasta porunca biblica, cerând sa fie botezat în apa. Se face în numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfânt, printr-o singura scufundare în apa – Matei 28:19; Marcu 16:16; Rom. 6:3-4; Fapte 10:47. Doctrina Bisericii Penticostale nu învata si nu este de acord cu botezul facut copiilor mici, deoarece Botezul reprezinta marturisirea de credinta a unui om, un Legamant ce poate fi incheiat doar in momentul in care acesta este deplin constient de alegerea facuta. Nu se accepta increstinarea copiilor, chiar daca dorinta parintilor este ca ei sa devina la randul lor crestini, de aceea cei mici sunt adusi în Biserica pentru a se cere binecuvântarea Domnului peste ei – Marcu 10:13-16. Botezul a fost poruncit de Isus (Matei 28:19). El însusi a fost botezat (Matei 3:13-16). Dumnezeu a confirmat botezul lui Isus (Luca 3:22), iar ucenicii l-au practicat si învatat (Fapte 2:38-41; 16:33; 19:1-6).

Botezul cu Duhul Sfânt – Dupa ce inima a fost curatita prin sângele lui Isus si înnoita prin lucrarea nasterii din nou, botezul cu Duhul Sfânt este o umplere cu putere pentru slujire si pentru marturisirea lui Isus – Mt. 3:11; Lc. 24:49-53; Fapte 1:4-8. Acest botez trebuie cerut si asteptat prin trairea unei vietii sfinte înaintea lui Dumnezeu. Fapte 1:4-8; 2:4; 19:1-6; 1 Tes. 5:19; Gal. 5:16.Botezul cu Duhul Sfânt este trairea unei experiente deosebite cu Dumnezeu de care poate beneficia orice om care a experimentat în viata lui pocainta si nasterea din nou.

Vorbirea în alte limbi – Este semnul initial al botezului cu Duhul Sfânt (Ioan 15:26; Fapte 2:4; 10:44-46; 19:1-7.) Ca dar al Duhului Sfânt, vorbirea în alte limbi este o vorbire fluenta, cursiva si inteligibila. (1 Cor. 14:13-22.) Cel care vorbeste în alte limbi este pe deplin constient. Vorbirea în alte limbi trebuie sa fie în contextul unei vieti traite în sfintenie. Ea trebuie sa fie diferentiata de alte vorbiri în limbi care nu sunt inspirate de la Duhul Sfânt.

Darurile Duhului Sfânt – 1 Cor. 12:1-11, 28, 31; 14:1. Din Sfintele Scripturi reiese ca Duhul Sfânt are daruri pe care El le împarte credinciosilor dupa cum voieste (1 Cor. 11). Darurile Duhului Sfânt sunt date credinciosilor în vederea lucrarii de slujire. Nu toti credinciosii primesc astfel de daruri, însa toti sunt chemati a le dori si a umbla pe calea cea mai aleasa a dragostei.

Roada Duhului Sfânt – Rom. 6:22; Gal. 5:22-23; Efes. 5:9. Roada Duhului este semnul unei vieti sfinte. Dupa ce am devenit copii a lui Dumnezeu trebuie sa ne lasam cârmuiti de Duhul Sfânt pentru a putea rodi. Acolo unde nu este roada Duhului Sfânt, nu poate fi o viata placuta lui Dumnezeu. Roada este necesara pentru identificarea relatiei cu Dumnezeu. (1 Cor. 13:1-3; Mt. 7:20; 1 Ioan 2:9-11).

Semne si Minuni – Sunt lucrari care apartin lui Dumnezeu si pe care El le face prin credinciosii alesi în mod special pentru aceasta (Marcu 16:17-20; Rom. 15:18-19; Evrei 2:4).

Vindecarea Divina – Este data prin jertfa Domnului Isus pentru toti cei mântuiti (Ps. 103:3; Isaia 53:4-5; Matei 8:17; Iacov 5:14-16; 1 Petru 2:24). Rugaciunea pentru bolnavi si ungerea cu untdelemn este un asezamânt rânduit de Domnul Isus si de apostoli (Marcu 6:12-13; Iacov 5:14-15). Pentru cei care cred, vindecarea intra în acelasi plan de mântuire ca si iertarea pacatelor. De aceea Biblia îndeamna ca în caz de boala credinciosii pot chema presbiterii sa se roage pentru ei, ungându-i cu untdelemn în Numele Domnului. Aceasta nu înseamna ca cei credinciosi combat asistenta medicala, dimpotriva ei recunosc în ea ca fiind un instrument de vindecare în mâna lui Dumnezeu (Matei 8:16-17; Marcu 2:15-17; 16:17-18; Isaia 38:21). Cauzele bolilor pot fi pacatul, atac din partea diavolului, calcarea unor legi naturale, o pedeapsa a Domnului, batrânetea, o încercare îngaduita de Domnul. Caile de vindecare pot fi pe cale naturala, prin contributia noastra cu tratament sau odihna, sau pe cale supranaturala în urma interventiei spontane a lui Dumnezeu.

Cina Domnului – Matei 26:26-29; 1 Cor. 11:23-26. Cina Domnului reprezinta noul legamânt în jertfa Domnului Isus, jertfa care a fost data pentru omenirea întreaga. Cei care participa la acest act trebuie sa stie ca vrednicia lor este în jertfa Domnului Isus dar se cere si din partea lor o cercetare launtrica înaintea acestei lucrari. Actul cinei se poate oficia ori de câte ori este posibil, fara deosebire de zile sau data – 1 Cor. 11:23-26.

Spalarea picioarelor – Ioan 13:4-17; 1 Tim. 5:9-10. Dupa cina Domnul Isus a spalat picioarele ucenicilor Sai. Acesta nu este doar un obicei traditional în Israel ci si un act care trebuie practicat în semn de umilinta si dragoste frateasca, constienti în acelasi timp ca este si un act de slujire (Ioan 13:1-17; Fapte 2:42; 1 Tim. 5:10).

Zeciuiala si darnicia – Gen. 14:18-20; 28:20-22; Maleahi 3:10; Luca 11:42; 1 Cor. 9:6-9; Evrei 7:1-21 Din punct de vedere biblic noi nu suntem posesori, ci numai administratori a ceea ce Dumnezeu ne-a dat (Ps. 24:1; 1 Cor. 6:19-20). Darnicia este o rânduiala biblica în baza careia fiecare credincios este dator sa sustina Biserica si lucrarea Domnului (1 Cor. 16:1; Evrei 7:4-10; 2 Cor 9:7; Luca 6:38). învatatura Vechiului cât si a Noului Testament arata foarte clar ca a zecea parte din venitul nostru apartine lui Dumnezeu ( Maleahi 3:10; Luca 11:42).

A doua venire a Domnului Isus
- Rapirea Bisericii. Isus va veni în vazduh. Cei morti în Domnul vor învia si împreuna cu cei vii care sunt copii a lui Dumnezeu vor fi rapiti împreuna cu El în nori, dupa ce în prealabil a avut loc procesul schimbarii fizice (1 Cor. 15:52; 1 Tes. 4:15-17; 2 Tes. 2:1). Rapirea este faza care cuprinde venirea secreta a lui Isus în vazduh în vederea rapirii Bisericii Sale (1 Tes. 4:13-17; 5:9; Isaia 26:20; 1 Tes. 1:10; Rom. 5:9). Biserica va fi în cer la nunta Mielului unde va fi rasplatita (2 Cor. 5:10; Rom. 14:10; 1 Petru 4:17; 1 Cor. 3:10-15).
- Venirea vizibila a lui Isus. Dupa nunta Mielului, împreuna cu Mireasa Sa, va avea loc aratarea lui Isus pe norii cerului, pentru instaurarea împaratiei de o mie de ani (Zah. 14:4; 1Tes. 4:14; 2Tes. 1:7-10; Apoc. 20:4; Apoc. 1:7). Isus intervine pentru a salva Israelul si a întemeia împaratia de o mie de ani, timp în care pamântul întreg va fi stapânit de o pace deplina. în acest timp satan va fi legat (Iuda 14:15; Apoc. 5:10; 19:11-21; 1 Cor. 15:54-55). La sfârsitul miei de ani, satan va fi dezlegat. în urma multor evenimente care vor avea loc în aceasta perioada va avea loc judecata lui Dumnezeu cu privire la satan si la toti cei al caror nume nu a fost scris în Cartea Vietii. Sentinta judecatii lor va fi iazul de foc, adica moartea a doua (Apoc.20:7-15). în urma acestor evenimente escatologice, pamântul si cerul vor fi reânnoite, pe tot întinsul noului Univers va locui neprihanirea, moartea nu va mai fi, va începe vesnicia lui Dumnezeu (Apoc. 21:1-5).

Viata vesnica – Va fi rasplata pentru cei care au trait o viata sfânta de neprihanire (Matei 25:46; Ioan 10:28; Rom. 6:22; 1 Ioan 5:11-13).

Pedeapsa vesnica – Va fi plata pentru cei pacatosi care nu au trait conform voii lui Dumnezeu (Mt. 25:41-46; 2 Tes. 1:8-9; Apoc. 20:10-15).

Abtinerea totala – De la fumat, droguri, bauturi alcoolice si alte lucruri care îl îndeparteaza pe om de Dumnezeu (Efes. 5:18; Prov. 20:1; Isaia 28:7; 1 Cor. 5:11; 6:10; Gal. 5:21).

Mâncare si bautura – Ca si oameni credinciosi se cere a fi cumpatati în aceste aspecte (Rom. 14:2-3, 17; 1 Cor. 8:8-13; 1 Tim. 4:1-5).

Ziua Domnului – Rom. 13:1-2; 14:5-6; Col. 2:16-17. Isus a înviat din morti duminica, în prima zi a saptamâni si Biserica primara se strângea duminica pentru serviciile divine (Ioan 20:19-26; Fapte 2:1; 20:7; 1 Cor. 16:2).

Simplitatea (modestia) – Rom. 12:1-2; Iacov 4:4; 1 Cor. 9:27. Conform cu ideea biblica, modestia este o calitate spirituala launtrica, exteriorizata printr-o traire cuviincioasa în toate aspectele vietii. Credinciosii trebuie sa urmareasca a fi un exemplu pozitiv pentru societatea în care traiesc.

A nu apartine unor secte religioase secrete Ioan 18:20; 2 Cor. 6:14-17

Juramântul – Mt. 5:34-36; Iacov 5:12; Ps. 119:106. Juramântul este o marturie solemna bazata pe constiinta si se depune în fata instantelor legale de stat (Evrei 6:16-17).

Casatoria si recasatoria – Mt. 19:7-9; Mc. 10:11-12; Luca 16:18; 1 Cor. 7:2, 10-11. Casatoria este instituita de Dumnezeu si este legamântul dintre un barbat si o femeie. Prin casatorie cei doi devin un singur trup si au datoria de a se ajuta si iubi reciproc. Conform Scripturilor fiecare este liber sa decida cine sa-i fie partenerul de viata cu o singura conditie, sa fie în Domnul (1 Cor. 7:38-39). Casatoria se oficiaza în Biserica numai în urma casatoriei civile. Nu sunt admise: casatoria unui credincios cu un necredincios, concubinajul, desfrâul, necuratia, avorturile, prostitutia, homosexualitatea si lesbianismul.(Rom.1:22-32; 2 Cor 6:14). Casatoria nu se poate deslega decât în cazul când unul din cei doi a cazut în pacat de curvie (adulter) dovedit (Mt. 19:1-12) sau când unul din cei doi soti au încetat din viata. Domnul Dumnezeu uraste despartirea, asa ca ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparteasca. (Gen. 2:18-24; Evrei 13:4; Rom. 7:1-3; 1 Cor. 6:18).

Postul – Este abtinerea de la mâncare si bautura de orice fel pe un timp hotarât de fiecare în parte. El are ca scop însotirea rugaciunii pentru apropierea de Dumnezeu.(Mt. 6:16, 17:21; Marcu 2:20; Isaia 58:1-14).

Atitudinea noastra fata de alte confesiuni religioase: a se trai în pace cu toti oamenii dar marturisindu-se adevarul.