“DUMNEZEU in mila SA de tata
A suspinat adanc…,si-apoi,si-a indreptat privirea
Spre om,creatia SA,…,spre omul trecator
A inteles durerea,a plans cand el a plans…
Dar mai adanc,…,a ascultat suspinul,
A PUS BALSAM pe rana…si-avindecat
Acea durere…,acel amar…,acea tristete infinita,
Si ca remediu,…,a lasat ca TIMPUL si CUVANTUL SFANT,
Sa vindece trecutul,..,si mult mai mult,
E FIUL SAU,ISUS,…,CE-A SUFERIT PT.INTREAGA OMENIRE,
SI EL CA TATA…L-A DAT PT.SALVAREA NOASTRA,
Asa EL stie,sa ne-nteleaga,sa ne mangaie,chiar si-atunci…
Cand singuratatea si durerea sufletului,nu-isi gasesc alin…”Bianca

Sa fii tare Simona si sa iti amintesti mereu ca Emil este acum acolo unde fiecare dintre noi viseaza sa ajunga intr-o zi. Acolo nu mai are nevoie de scaunul cu rotile, nu mai trebuie sa fie ingrijit, nu mai simte nici o durere ci pur si simplu este fericit la picioarele Domnului Isus pe care L-a iubit atat de mult si L-a slujit cu atata scumpatate.
Ma rog ca pasiunea pe care Emil a raspandit-o cu atata dragoste in jurul sau sa ne motiveze si mai mult pe noi cei ramasi aici, pentru o vreme mai lunga sau mai scurta, in a-L sluji pe Domnul Isus cu sacrificiu si daruire.
Sa nu ne pierdem nadejdea ca in “ziua aceea” si noi, impreuna cu toti sfintii cei care vor fi biruit lumea, vom primi, alaturi de scumpul nostru Emil, cununa slavei din mana lui Dumnezeu.
Soli Deo Gloria!