Această lecție din seria „Doamne, schimbă-mi atitudinea” a constituit un nou prilej de cercetare și creștere spirituală pentru cei prezenți la întâlnirea tinerilor.

Am înțeles că există o critică constructivă, motivată întotdeauna de înțelegere și dragoste, având ca substrat rugăciunea de mijlocire și fiind focalizată pe soluții. În termeni biblici aceasta este mustrarea aducătoare de viață. Dar dincolo de critica benefică, există din nefericire foarte multă critică răutăcioasă, asociată cu disprețul și bârfa.

Critica dăunătoare se naște dintr-un spirit de judecată exagerat și neiertător. Ea are de regulă o percepție greșită, subiectivă și încărcată de antipatie. Această critică rea conține adesea invidie și se concentrează pe respingerea și discreditarea persoanei criticate.
Perspectiva biblică ne lasă să înțelegem în mod clar că acest gen de critică este un păcat care generează în lanț și alte păcate. Ea afectează relația cu Dumnezeu, rupe relația cu cei criticați și devine o otravă în trupul și gândirea celui ce o savurează.
Încă odată trebuie să recunoaștem valoarea următoarei cugetări: Adevărul fără dragoste este cruzime, dragostea fără adevăr este sentimentalism ieftin.
Nu-i destul să smulgem buruienile, ci trebuie să plantăm ceva bun, roditor. Critica rea trebuie smulsă și înlocuită cu dragoste. Dragostea însă nu este o toleranță oarbă, ci ea presupune:
acțiune – când sunt probleme reale,
acceptare – când sunt diferențe minore, neesențiale,
acoperire – când este vorba de lucruri iertate de Dumnezeu,
altruism – în toate împrejurările.
De unde să dobândim această dragoste? O disciplină a comportamentului ne va fi utilă oricând, dar mai mult decât atât să nu uităm niciodată: „Roada Duhului, dimpotrivă, este dragostea…” (Gal. 5:22)
Urmează o altă ascensiune sufletească: Înlocuiește îndoiala cu credința. Cine (nu) vrea să urce în acest lift?

Petrică Vrăbioru