Istoria penticostalismului românesc
Material preluat de pe blogul personal al Lectorului univ. dr. Emanuel Conțac
„Istoria penticostalismului românesc”, de Valeriu Andreiescu, are două volume, totalizând circa 1.300 de pagini. Volumul I se intitulează „Evanghelia deplină și puterea lui Dumnezeu”, iar volumul II − „Lucrările puterii lui Dumnezeu”.
Volumul I, intitulat „Evanghelia deplină și puterea lui Dumnezeu”, cuprinde o introducere metodologică și patru părți: (1) „Originile penticostalismului românesc”; (2) „Penticostalismul românesc timpuriu (1927-1950)” (3) „Cultul Penticostal − cadrul juridic al Rezistenței penticostale (1950-1989)”; (4) „La baza penticostalismului (1960-2010).
Penticostalismul se definește prin credința în Evanghelia integrală, inclusiv minunile. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu, în calitate de Evanghelie integrală, incluzând și darurile extraordinare ale Duhului Sfânt, pe care cesaționiștii le-au eliminat din Noul Testament.
În România, mișcarea penticostală organizată își are începutul la Păuliș, jud. Arad, prin biserica înființată de Gh. Bradin (10 septembrie 1922). Începuturile penticostalismului românesc în SUA (1920-1921) au avut un rol important în inițierea mișcării penticostale organizate din România. Alte focare penticostale din Ardeal (care încep în 1919-1921) sunt organizate ca biserici prin 1927, iar în Moldova și Bucovina (Udești, Iași, Vicovu de Sus, Volovăț etc.) mișcarea penticostală începe de prin 1927-1928. Misionarii Asociației Penticostale de la Păuliș au răspândit credința penticostală în Transilvania centrală, Banat, Bihor, Muntenia, în 1927-1928, expansiune care marchează începutul penticostalismului timpuriu în întreaga țară.
Perioada penticostalismului timpuriu se caracterizează prin amplificarea expansiunii penticostale în ciuda persecuției și printr-o serie de probleme doctrinare și organizatorice, tratate amănunțit în această secțiune a lucrării. Persecuția a atins un punct înalt în perioada dictaturii lui Antonescu, dar a produs martiri numai printre penticostalii ce refuzau să se lepede formal de credința lor, cum a fost cazul în județul Galați.
Scurta perioadă de libertate religioasă de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost cadrul reorganizării mișcării penticostale sub conducerea lui Gh. Bradin. În final, statul comunist a recunoscut 14 culte religioase, între care și Cultul Penticostal (C. P.).
Istoria penticostalismului incepe pe strada Azusa din Los Angeles, S.U.A. in anul 1906, cand un grup de metodisti si baptisti nemultumiti de pastorii lor au infiintat un nou cult.
Intrebare: daca nu se infiinta secta penticostala mai era posibila mantuirea?
Penticostalismul nu este o secta.
Mantuire fara de jertfa lui Hristos nu exista.