Autor: Pastor Nicu Cotleț

Sunt oameni lângă noi care au o inimă mare, o inimă aleasă, în care încape tot cerul… și atât. Ei își prețuiesc și își păzesc inima mai mult decât orice deoarece acolo tronează Divinul Rege. Inima lor nu bate doar pentru ei ci bate în primul rând pentru Dumnezeu și apoi pentru semenii lor. Când își deschid inima, din inima lor „curg râuri de apă vie” care aduc viață din Dumnezeu și înviorează Cetatea lui Dumnezeu.

Pentru că inima lor e sinceră și e mereu curată ca un chivot al lui Dumnezeu, Duhul Sfânt o umple cu înțelepciune și pricepere divină. Ei caută mereu fața Domnului (Psalmul 27:8) iar când slujesc semenilor nu privesc la înfățișarea lor (la ce izbește ochii) ci doar la nevoile oamenilor, care astfel devin prioritatea slujirii lor. Acești oameni își iubesc slujba încredințată iar tot ceea ce fac, fac din toată inima și cu toată dragostea.
Acești oameni „strâng Cuvântul lui Dumnezeu în inima lor” (Ps. 119:11) iar cărarea lor e tot mai curată și biruința lor e tot mai mare (Matei 4: 4, 7, 10). Ei nu pot tăcea (ca Ilie Tișbitul) când văd rătăcirea poporului împotrivindu-se și împăraților care cred că pot face orice (ca Ozia) sau care consideră că își pot permite să trăiască oricum (ca Irod).
Chemarea aceasta de a fi „un om de inimă”, plin de putere, de credință, de curaj și pasiune pentru Dumnezeu și pentru slujirea semenilor, este oportunitatea prin care putem dovedi autenticitatea plinătății Duhului, devenind cei mai eficienți martori ai lui Hristos.