Isaia 64; Matei 26

Cu dorința de a lăsa în continuare Duhul Sfânt să fie în cercetarea vieților noastre, vă chem azi, pornind de la afirmația lui Petru din versetul 33: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire” să fim atenți la ispita, care ne încearcă nu de puține ori, să ne comparăm cu alții și să gândim ceva de felul acesta: „eu niciodată nu aș cădea în domeniul acesta” sau „eu sunt mai bun decât aceștia”, deci merit să fiu tratat diferit de către Dumnezeu…
Mai mult ca oricând, azi e cazul să ne amintim că nici unul dintre noi nu are merite pentru a fi mântuit, ci fiecare am beneficiat de dragostea desăvârșita a Tatălui, care a acceptat să-și jertfească Fiul pentru noi.
De asemenea, să nu uităm că stăm în picioare pentru că ne ține Tatăl, nu pentru că suntem mai speciali prin noi înșine, comparativ cu cei a căror genunchi poate au obosit…
De aceea, vă chem la rugăciune de recunoștință față de Domnul nostru și la smerenie pentru drumul care-l mai avem de parcurs, cerând ajutor și putere de la El.
Poate nu ne-ar strica să facem din Isaia 64:8,9 și rugăciunea noastră:

Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu, olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mâinilor Tale.
Nu Te mânia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar spre noi, căci toți suntem poporul Tău!
Amin!

Pastor Ioan Bădeliță