Isaia 38:20
Domnul m-a mântuit!
De aceea, în toate zilele vieții noastre,
vom suna din coardele instrumentelor noastre
în Casa Domnului.

Frați și surori,
Va veni vremea când, prin mila Domnului, vom avea din nou ocazia să fim împreună în adunările noastre. Desigur că ne-am dori să nu lipsească nici unul, dar Dumnezeu e suveran și va hotărî aceasta după voia Lui. Doresc însă să atrag atenția cu privire la o realitate posibilă pentru viitor, dar nedorită: promisiunile și angajamentele pe care le facem astăzi să fie uitate rapid și din nou viața noastră să aibă ca prioritate obiective strict pământești și nu relația cu Dumnezeu. Spun aceasta pentru că majoritatea dintre noi am avut parte de atâtea izbăviri din partea Domnului și am uitat de ele. Am uitat că omul viu este chemat să îl laude pe Dumnezeu și să vorbească altora despre Dumnezeu (v. 19). Am uitat că omul viu și mântuit e prezent și slujește în Casa Domnului (v.20). Amintindu-vă ce spune Scriptura, că „e mai bine să nu faci o juruință decât să faci o juruință și să nu o împlinești” (Eclesiastul 5:5), vă chem să fim atenți și să nu uităm de promisiunile și angajamentele luate în vremurile acestea, să ne îndemnăm unii pe alții și să ne ajutăm să le respectăm pentru că, în caz contrar, așa cum lui Ezechia cei 15 ani în plus nu i-au folosit, ci dimpotrivă, se poate întâmpla și cu noi același lucru.
Să nu uităm, oricâte ar fi, zilele vieții noastre sunt puține la număr și pline de necazuri – Geneza 47:9.
Așa că, înțelept este să avem tot timpul în atenție perspectiva veșniciei și nu a vieții de aici.
Fiți binecuvântați de Domnul!

Ionică Bădeliță