„Cheltuiește ce nu poți păstra, pentru a câștiga ceea ce nu poți pierde”
Autor: Nicu Cotleț
Criza mondială este determinată de lăcomia diabolică care stăpânește mințile și inimile oamenilor bogați ai lumii contemporane. Duhul acesta îngenunchiază și robește pe mulți creștini, într-o lume preocupată de materialism și confort personal. Într-o vreme în care creștinul de rând este tot mai împovărat cu nevoi urgente și importante este tot mai greu să-L onorăm pe Dumnezeu cu darurile de bunăvoie și să Îl punem pe primul loc când facem bilanțul succeselor și realizărilor materiale și financiare.
Este imporatant să știi ce gândește Dumnezeu despre dărnicie (sau zeciuală), dar mai important este să gândești ce gândește Dumnezeu despre aceasta și să acționezi conform voii Sale descoperită pe paginile Scripturii, atât în viața Bisericii Primare cât și în Legea lui Moise.
De ce oare plătim cu atâta ușurință impozit pe venit și pe bunurile de care ne folosim către Cezarii vremii, iar când e vorba să dăruim „Marelui Cezar” care este sursa tuturor realizărilor noastre și „Partener” cu noi în toate afecerile ne vine atât de greu?
De ce oare în viață risipim anii și bogățiile trudite din greu, iar la moarte cerșim clipe să aducem firimituri în speranța că-L vom îmbuna pe Dumnezeu și nu vom ajunge cu mâinile chiar goale în fața Divinității?
Știm că viziunea Bisericii este dată de credință, iar împlinirea acelei viziuni este dată de dărnicie, dar apogeul dărniciei consider că este atins când ne dăruim pe noi înșine Domnului fără rezerve și fără regrete (Romani 12:1).
Termenul de zeciuială se referă la acel act religios prin care oferim a zecea parte din profit pentru sprijinirea unui scop bine stabilit de Scriptură. Zeciuiala este o formă de închinare și un act de credincioșie prin care Îl onorăm pe Dumnezeu pentru tot ce ne dăruiește El.
Domnul Isus i-a mustrat pe cărturari și pe farisei pentru că dăruiau zeciuală din cele mai neînsemnate lucruri, dar lăsau nefăcute lucrurile esențiale din Lege: dreptatea, mila și credincioșia. El dorește pentru noi ca și pentru cei din vremea Lui să ne ocupăm de lucrurile esențiale, dar să nu lăsăm zeciuiala neîmplinită (Matei 23:23) pentru că „este mai ferice să dai decât să primești…” (Matei 20:35) și „dacă dai ți se va da” (Luca 6:38).
Neplata zeciuielilor spune Maleahi este echivalentă cu jefuirea lui Dumnezeu (Maleahi 3:8-12), de aceea este recomandat să aducem aceste daruri la Casa Domnului și prin aceasta Îl vom pune la încercare pe Dumnezeu, iar El promite că va turna peste noi belșug de binecuvântare și toți cei din jur ne vor numi fericiți.
Zeciuiala în istoria biblică
Înainte ca israeliții să intre în Țara promisiunilor, Dumnezeu le-a zis: „Orice zeciuială… este a Domnului, este un lucru închinat Domnului” (Lev. 27:30). Ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le-a fost descoperit (Rom. 1:19) primilor patriarhi înainte de a fi dată Legea prin Moise și aceștia L-au proclamat pe Dumnezeu ca Stăpân al tuturor lucrurilor (Ps. 24:1) și ca sursă a tuturor binecuvântărilor, de aceea părintele Avraam îl onorează pe Dumnezeu cu a zecea parte din bogățiile lui materiale pe care le dăruiește lui Melhisedec – împăratul Salemului și preotul lui Dumnezeu.
Patriarhul Iacov confirmă de asemenea că zeciuiala era o practică uzuală în familie, atunci când pormite lui Dumnezeu: „îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da”.
Dacă familiile Leviților erau suportate din punct de vedere financiar din zeciuielile care se adunau la Templu, tot așa spune și apostolul Pavel că „Cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie” (1Corinteni 9:13-14).
Sper ca aceste rânduri să ne dea suficientă înțelepciune și maturitate să rămânem ispranici credincioși închinându-ne cu bucurie cu darurile de bună voie.
Ultimele comentarii: