Marcu 3:25
…dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăși, casa aceea nu poate dăinui.

E un prilej nimerit, zic, să ne luăm câteva minute pentru a medita la situația familiei care ne-a dăruit-o Bunul Dumnezeu.

Să mulțumim pentru familia noastră și apoi să vedem ce mai putem face pentru a ne apropia părinți de copii și copii de părinți.

Poate vom descoperi atitudini care trebuiesc schimbate, poate vom descoperi domenii în care e nevoie de negocieri pentru a ne apropia unii de ceilalți…
Poate avem nevoie de o altă abordare a celor din familia noastră care au o relație deficitară cu Dumnezeu…
Poate putem să ne recunoaștem greșelile făcute față de un membru sau altul a familiei și să ne cerem iertare…
Poate realizăm că nu știm cum să procedăm și avem nevoie de mai multă înțelepciune de sus și deci… e nevoie de mai multă rugăciune și de îmbunătățirea relației noastre cu Dumnezeu…

Sau poate vom descoperi altceva…

Hai să oferim familiei noastre câteva minute pentru o analiză constructivă din dorința de a avea o familie… care „DĂINUIE” pentru aici și pentru veșnicie, în fericire.

Fiți binecuvântați!

I.B.

Marcu 1:35
A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.

Ce diferență între ce făceau liderii spirituali ai vremii, care se rugau ca să fie văzuți de oameni, și Noul Învățător, Domnul Isus!

Ce aplicație la ceea ce spunea el ucenicilor: când te rogi roagă-te Tatălui în ascuns, intră în odăița ta și închide ușa după tine…!
Iată un exemplu care trebuie urmat!

În vremea aceasta când suntem ispitiți de a face totul ca să fim văzuți de oameni, inclusiv rugăciunea, cred că este util exemplul Domnului nostru: singur, în pustiu, pe când era încă întuneric… SE RUGA!

Doamne ajută-mă să-ți urmez exemplul!

I.B.

Matei 27:24
Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

Iată un exemplu de cum NU trebuie ieșit dintr-o situație dificilă!
Și totuși de multe ori suntem ispitiți să procedăm la fel!

De dragul de a nu tulbura apele, renunțăm la dreptate… e preferabil liniștea, nu dreptatea….
Găsim noi o modalitate de a ieși frumos din încurcătură, spălându-ne mâinile, că doar imaginea noastră în fața celor mulți e mai importantă decât adevărul…

Cred că mulți dintre noi am fost ispitiți de aceasta abordare. E corectă?
Eu zic, folosindu-mă și de exemplu din lectura de azi, că NU.

De aceea, vă chem să ne rugăm să fim ajutați de Duhul Sfânt să nu renunțăm la dreptate și adevăr din dorința de a face pe placul celor mai mulți și nici din dorința de a ne păstra o imagine bună!

I.B.

Matei 21:6
Ucenicii s-au dus și au făcut cum le poruncise Isus.

Vă propun să meditam azi la câteva atitudini care-i caracterizează pe ucenicii Domnului Isus, amintindu-ne totodată că noi avem onoarea de a fi și ucenici ai Lui:

1. Ucenicii „s-au dus”.
Un ucenic nu e doar un consumator pasiv de învățătură de la mentor, ci este dispus la efort.
Nu știu cât era până la satul dinainte, dar era de mers, și ei au fost gata să facă acest efort…
Câtă energie, cât efort suntem gata să facem la porunca Domnului Isus?

2. „au făcut” 
Nu era tocmai comod să te apuci să dezlegi o măgăriță care nu era a ta și să fii privit ciudat de cei ce te văd (dacă nu, chiar să fii judecat greșit că vrei să furi), și totuși ei „au făcut” ce le-a cerut Isus.
Noi, când e vorba să facem ceva ce este clar că ne spune Domnul Isus prin Scriptură, suntem gata să facem exact cum ne cere El sau pentru a nu fi judecați greșit, pentru a nu fi interpretați, facem adaptări pentru a fi în ton cu… vremurile?
Nu e deloc simplu astăzi să facem tot ce ne zice El, dar un ucenic așa procedează.

3. Au făcut „ce le poruncise” Isus.
Sigur că Domnul Isus nu a folosit formule de genul „vă poruncesc” sau „vă ordon”, dar ucenicii au privit la ceea ce le-a cerut Isus Hristos ca la o poruncă a Domnului.
Noi, ucenicii de astăzi, privim la cerințele pe care ni le face Domnul Isus prin Scriptură ca la porunci care nu trebuie comentate ci trebuie doar… ÎMPLINITE?
Ucenic e cel ce execută, cel ce umblă în învățăturile mentorului său.
Știu că nu ne plac, de multe ori , acești termeni dar să nu uităm că chemarea noastră e să fim UCENICI AI DOMNULUI ISUS, să trăim deci ca atare!

I. B.

Matei 17:5b
„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!”

Bine este, și Scriptura ne învață aceasta, să avem cuvinte frumoase la adresa Domnului Isus, să declarăm la nivel individual și de comunitate dragostea față de Domnul Isus, însă Tatăl din cer ne întâmpină astăzi cu Cuvântul Lui, care spune că doar acestea nu sunt suficiente. Noi trebuie să ASCULTĂM de Domnul Isus. Aceasta înseamnă că trebuie să monitorizăm măsura în care în viața noastră, poruncile Domnului Isus din Scriptură sunt normă de viață. De asemenea, cred că nu trebuie să facem greșeala să așteptăm directive noi, trimise de Domnul Isus Hristos spre noi în mod extraordinar (prin darurile Duhului Sfânt) atâta vreme cât poruncile “vechi” date de Domnul Isus și lăsate în Sfânta Scriptură sunt trecute cu vederea.

Să împlinim dar “tot ce trebuie împlinit”, după cum spunea însuși Domnul Isus către Ioan.

I.B.