Biserica Filadelfia Suceava | Costică Macoveiciuc

Cel mai șocant afiș pe perdeaua Locului preasfânt putea fi „Intrarea liberă!” De cincisprezece secole, acea intrare era interzisă evreilor, sub amenințarea cu moartea. Ei puteau intra doar în Curtea sanctuarului, pentru a primi iertarea, sau în Locul Sfânt, pentru a sluji. Numai Marele Preot, o dată pe an, putea intra în Locul Preasfânt, în imediata prezenţă a lui Dumnezeu.
Cine și cu ce preț a deschis intrarea și a proclamat-o liberă? Însuși Fiul lui Dumnezeu, cu prețul propriului Său sânge. Sângele Său este eficace în Cer, ca și pe Pământ. În Sanctuarul ceresc, sângele sfânt stă chezășie, asigurându-ne intrarea liberă în prezența lui Dumnezeu. Pe Pământ, sângele Său ne curăță cugetele, ca să avem îndrăzneală la Dumnezeu.
Grație Domnului Isus, noi putem intra liber în Locul Preasfânt. Pastorul reformat olandez, Andrew Murray (1828-1917) ne lămurește că Locul Preasfânt „este cerul; nu un loc inaccesibil, foarte îndepărtat de pământ, ci cerul spiritual, peste tot la îndemâna noastră”. El mai precizează că a intra în acest loc înseamnă că Duhul Sfânt „înalță sufletul la înălțimea Locului preasfânt și face să coboare Locul Preasfânt până la a-l face să pătrundă în suflet”.
Să intrăm în Locul Preasfânt! Calea este deschisă, perdeaua este ruptă, intrarea este liberă! Dumnezeul cel în Treime ne așteaptă în Sanctuarul ceresc. El nu ne vrea să zăbovim în Curte, satisfăcuți că am primit ietarea. El nu ne vrea nici măcar în Locul sfânt, prea ocupați cu slujirea bisericească. El ne vrea în Locul preasfânt, să contemplăm fața Sa și să împărtășim dragostea Sa.

0 Comentarii/

0 Like-uri

/0 Tweet-uri/în Învățătură creștină, Meditații

3005

Duhul „străluceşte” prin noi – 1 Corinteni 12:1-11

Iunie 17, 2012

17 Iun 2012

Autor: Costică Macoveiciuc

Când Domnul Isus ne botează cu Duhul Sfânt, El ne dă „darul Sfântului Duh” (Faptele Apostolilor 2:38). După aceea, Duhul Sfânt, care este El Însuşi un dar, ne împarte darurile Sale „fiecăruia în parte, cum voieşte” (1 Corinteni 12:11).

Cum împarte Duhul Sfânt darurile Sale?
Duhul Sfânt dă:
• felurite daruri/slujbe/lucrări (1 Corinteni 12:4-6; Romani 12:6)
• fiecărui credincios în parte (1 Corinteni 12:11), adică:
(a) fiecare credincios are cel puţin un dar şi
(b) nici un credincios nu are toate darurile
• după cum voieşte El, funcţie de locul nostru în Trupul lui Hristos, în care ne-a încorporat Duhul (1 Cor. 12:13).
„Este adevărat că darurile rezidă cu Hristos în noi, dar Scriptura învaţă clar că acestea sunt manifestate doar la discreţia Duhului Sfânt” (Denis Bennett). Fiecare credincios poate şi trebuie să exerseze măcar un dar al Duhului; dar accesul la unele daruri profetice necesită o împuternicire specială, numită botezul cu Duhul Sfânt (Faptele Apostolilor 2:16-18; 19:6). De regulă, aceste daruri „nu sunt o realizare sau o însuşire” dar nici nu sunt oferite de Duhul în mod automat, ci „sunt primite prin rugăciune şi prin credinţă” (Reinhold Ulonska).
Cum cooperează Duhul Sfânt cu omul în manifestarea darurilor spirituale?
Darurile sunt capacităţi supranaturale ale Duhului manifestate prin personalitatea omului. Chiar dacă darurile sunt date credincioşilor, originea şi rezidenţa lor rămâne în Duhul Sfânt. Nu există daruri ale Duhului „la purtător”, ci credincioşii plini de Duhul Sfânt primesc potenţialul de a exersa darurile, de la Duhul şi prin Duhul. Acest fapt face posibil ca factorul uman să nu altereze natura supranaturală a darurilor.
Liderul penticostal britanic Donald Gee (1891-1966) comentează expresia „arătarea Duhului” (1 Corinteni 12:7) pentru a lămuri rolul omului în folosirea darurilor Duhului. Termenul phanerosis („arătarea” sau „manifestarea”) se mai poate traduce prin „strălucirea”. Darurile sunt ca lumina ce străluceşte prin lanternă (credinciosul), datorită puterii din baterie (Duhul Sfânt). Duhul împuterniceşte pe credincios în mod vizibil, fizic şi nu doar generic sau mistic. El „străluceşte” prin daruri felurite. Folosirea singularului („arătarea Duhului”) sugerează că, prin natura lor, toate darurile Duhului formează o entitate (ca şi roada Duhului cf. Gal. 5.22-23), care „străluceşte” într-o diversitate de culori. Duhul este infailibil; dar pentru că El „străluceşte” prin „lanterne” failibile (imperfecte), exersarea darurilor trebuie supusă verificării. „Nu perfecţiunea, ci veritabilitatea şi sinceritatea persoanei care exersează darul constituie chestiunea” (David Lim).