Marcu 3:25
…dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăși, casa aceea nu poate dăinui.

E un prilej nimerit, zic, să ne luăm câteva minute pentru a medita la situația familiei care ne-a dăruit-o Bunul Dumnezeu.

Să mulțumim pentru familia noastră și apoi să vedem ce mai putem face pentru a ne apropia părinți de copii și copii de părinți.

Poate vom descoperi atitudini care trebuiesc schimbate, poate vom descoperi domenii în care e nevoie de negocieri pentru a ne apropia unii de ceilalți…
Poate avem nevoie de o altă abordare a celor din familia noastră care au o relație deficitară cu Dumnezeu…
Poate putem să ne recunoaștem greșelile făcute față de un membru sau altul a familiei și să ne cerem iertare…
Poate realizăm că nu știm cum să procedăm și avem nevoie de mai multă înțelepciune de sus și deci… e nevoie de mai multă rugăciune și de îmbunătățirea relației noastre cu Dumnezeu…

Sau poate vom descoperi altceva…

Hai să oferim familiei noastre câteva minute pentru o analiză constructivă din dorința de a avea o familie… care „DĂINUIE” pentru aici și pentru veșnicie, în fericire.

Fiți binecuvântați!

I.B.

Marcu 1:35
A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.

Ce diferență între ce făceau liderii spirituali ai vremii, care se rugau ca să fie văzuți de oameni, și Noul Învățător, Domnul Isus!

Ce aplicație la ceea ce spunea el ucenicilor: când te rogi roagă-te Tatălui în ascuns, intră în odăița ta și închide ușa după tine…!
Iată un exemplu care trebuie urmat!

În vremea aceasta când suntem ispitiți de a face totul ca să fim văzuți de oameni, inclusiv rugăciunea, cred că este util exemplul Domnului nostru: singur, în pustiu, pe când era încă întuneric… SE RUGA!

Doamne ajută-mă să-ți urmez exemplul!

I.B.

Matei 21:6
Ucenicii s-au dus și au făcut cum le poruncise Isus.

Vă propun să meditam azi la câteva atitudini care-i caracterizează pe ucenicii Domnului Isus, amintindu-ne totodată că noi avem onoarea de a fi și ucenici ai Lui:

1. Ucenicii „s-au dus”.
Un ucenic nu e doar un consumator pasiv de învățătură de la mentor, ci este dispus la efort.
Nu știu cât era până la satul dinainte, dar era de mers, și ei au fost gata să facă acest efort…
Câtă energie, cât efort suntem gata să facem la porunca Domnului Isus?

2. „au făcut” 
Nu era tocmai comod să te apuci să dezlegi o măgăriță care nu era a ta și să fii privit ciudat de cei ce te văd (dacă nu, chiar să fii judecat greșit că vrei să furi), și totuși ei „au făcut” ce le-a cerut Isus.
Noi, când e vorba să facem ceva ce este clar că ne spune Domnul Isus prin Scriptură, suntem gata să facem exact cum ne cere El sau pentru a nu fi judecați greșit, pentru a nu fi interpretați, facem adaptări pentru a fi în ton cu… vremurile?
Nu e deloc simplu astăzi să facem tot ce ne zice El, dar un ucenic așa procedează.

3. Au făcut „ce le poruncise” Isus.
Sigur că Domnul Isus nu a folosit formule de genul „vă poruncesc” sau „vă ordon”, dar ucenicii au privit la ceea ce le-a cerut Isus Hristos ca la o poruncă a Domnului.
Noi, ucenicii de astăzi, privim la cerințele pe care ni le face Domnul Isus prin Scriptură ca la porunci care nu trebuie comentate ci trebuie doar… ÎMPLINITE?
Ucenic e cel ce execută, cel ce umblă în învățăturile mentorului său.
Știu că nu ne plac, de multe ori , acești termeni dar să nu uităm că chemarea noastră e să fim UCENICI AI DOMNULUI ISUS, să trăim deci ca atare!

I. B.

Matei 13:57b
Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui.”

De foarte multe ori am auzit afirmații de felul: „uau ce predicator este cutare” (desigur, nu din biserica locala), „uau ce soluții extraordinare a găsit biserica și pastorul cutare…” sau: „mă duc la biserică că avem musafiri…”

Suntem atât de ușor impresionați de rețete care vin de la oameni pe care nu-i cunoaștem, care știu să-și prezinte marfa în așa fel încât „să ne ia ochii”, și suntem plictisiți de o învățătură sănătoasă și o respingem numai pentru faptul că ea vine de la „unul de al nostru”…

În familie dacă vine un sfat de la „un specialist pe probleme de familie” îl luăm ca fiind infailibil, dar când soțul, soția sau cineva dintr-ai noștri încearcă să ne amintească de învățătura Scripturii ne simțim ofensați…

Nu credeți că ar trebui să apreciem un mesaj prin conținutul util al său, în măsura în care este scriptural și nu în funcție de numele „mare” a celui care îl prezintă?
Nu credeți că ar trebui să-i prețuim mai mult pe ai noștri, din casele noastre, din biserica noastră?
Nu credeți că riscul e mare să „înghițim pe nemestecate” hrana ambalată frumos, numai de dragul ambalajului?
Eu cred că DA!

Iată de ce, mai ales în zilele acestea, vă rog fiți mai selectivi cu privire la ceea ce audiați, cu privire la ceea ce citiți.
Lăsați-vă impresionați mai greu și căutați soluții în Scriptură punându-vă întrebări, căutând răspunsuri și lăsând Duhul Sfânt să vă călăuzească.
Răspunsurile și soluțiile sunt aproape de fiecare dintre noi.

Doamne deschide-ne ochii să vedem!

I. B.