Marcu 1:35
A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.

Ce diferență între ce făceau liderii spirituali ai vremii, care se rugau ca să fie văzuți de oameni, și Noul Învățător, Domnul Isus!

Ce aplicație la ceea ce spunea el ucenicilor: când te rogi roagă-te Tatălui în ascuns, intră în odăița ta și închide ușa după tine…!
Iată un exemplu care trebuie urmat!

În vremea aceasta când suntem ispitiți de a face totul ca să fim văzuți de oameni, inclusiv rugăciunea, cred că este util exemplul Domnului nostru: singur, în pustiu, pe când era încă întuneric… SE RUGA!

Doamne ajută-mă să-ți urmez exemplul!

I.B.

Matei 20:15
„Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?”

Cred că chemarea pe care, printre altele, ne-o face azi Dumnezeu este să luptăm cu noi înșine pentru a nu fi invidioși.

Hai să nu mai privim cât și cum dăruiește Dumnezeu altora, ci să ne bucurăm de ceea ce primim noi.

Dumnezeu nu nedreptățește pe nimeni, ci are rațiunea Lui de a lucra într-un fel sau altul în dreptul fiecăruia.

Lăsându-ne măcinați de invidie, nemulțumiți de faptul că celălalt a primit mai mult sau că eu am muncit mai mult și am primit la fel, nu vom putea să ne bucurăm de ceea ce am primit noi.

Și diavolul tocmai asta dorește.
Să ne răpească bucuria!

Să nu-i dăm satisfacție, ci să auzim chemarea Scripturii:

„bucurați-vă, iarăși zic, bucurați-vă”

I.B.

Matei 13:57b
Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui.”

De foarte multe ori am auzit afirmații de felul: „uau ce predicator este cutare” (desigur, nu din biserica locala), „uau ce soluții extraordinare a găsit biserica și pastorul cutare…” sau: „mă duc la biserică că avem musafiri…”

Suntem atât de ușor impresionați de rețete care vin de la oameni pe care nu-i cunoaștem, care știu să-și prezinte marfa în așa fel încât „să ne ia ochii”, și suntem plictisiți de o învățătură sănătoasă și o respingem numai pentru faptul că ea vine de la „unul de al nostru”…

În familie dacă vine un sfat de la „un specialist pe probleme de familie” îl luăm ca fiind infailibil, dar când soțul, soția sau cineva dintr-ai noștri încearcă să ne amintească de învățătura Scripturii ne simțim ofensați…

Nu credeți că ar trebui să apreciem un mesaj prin conținutul util al său, în măsura în care este scriptural și nu în funcție de numele „mare” a celui care îl prezintă?
Nu credeți că ar trebui să-i prețuim mai mult pe ai noștri, din casele noastre, din biserica noastră?
Nu credeți că riscul e mare să „înghițim pe nemestecate” hrana ambalată frumos, numai de dragul ambalajului?
Eu cred că DA!

Iată de ce, mai ales în zilele acestea, vă rog fiți mai selectivi cu privire la ceea ce audiați, cu privire la ceea ce citiți.
Lăsați-vă impresionați mai greu și căutați soluții în Scriptură punându-vă întrebări, căutând răspunsuri și lăsând Duhul Sfânt să vă călăuzească.
Răspunsurile și soluțiile sunt aproape de fiecare dintre noi.

Doamne deschide-ne ochii să vedem!

I. B.