Autor: Simona Hanuseac

Citind cu ceva timp în urmă capitolul 4 din Filipeni, am ajuns la versetul frumos pe care îl citam așa de des, versetul 8. Dar, citind cu atenție, am observat că, dacă vreau să spun că « pot totul în Hristos care mă întărește », trebuie să spun mai întâi că apostolul Pavel în versetele de înainte: “m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. » (Filipeni 4 :11b-12)
Mă încurajez de multe ori cu acest verset, că pot totul în Hristos, dar nu știu dacă am ajuns la acea stare cu care s-a deprins apostolul: de a ști să trăiesc în belșug și de a ști să trăiesc smerit sau în lipsă. În orice circumstanță am fi în viață, e nevoie să găsim acea stare de echilibru și să fim disciplinați cu noi înșine. E posibil să fim risipitori când suntem în belșug și nemulțumiți sau zgârciți când suntem în lipsă. De aceea e nevoie să învățăm cum să trăim în fiecare situație și să învățăm să fim mulțumiți. Uităm deseori că tot ceea ce avem este de la Dumnezeu, iar noi suntem responsabili de ceea ce El ne-a dat, suntem administratorii Lui. Uităm ca noi suntem străini și călători, nu trăim pentru pământul acesta, iar Dumnezeu nu vrea să fim robii acestui trup, ostenindu-ne atât de mult pentru el și împlinindu-i toate dorintele. Noi suntem cetățeni ai cerului și ne folosim doar de lucrurile acestei lumi, dar nu ca și cum ar fi ale noastre. Cea mai constantă caracteristică a vieții este schimbarea, dar noi nu ne dăm seama că într-o zi lucrurile se pot schimba, starea noastră poate fi diferită, de aceea e bine să fim pregătiți pentru orice schimbare. Să te deprinzi cu starea în care te găsești înseamnă să fii matur, conștient de situația în care ești, să te adaptezi ei, să fii echilibrat, rațional, senin, darnic, gândindu-ne și la foloasele și binele altora.
Să fii mulțumit în orice situație este un deziderat, și dacă îl vom atinge, vom fi scutiți de multă suferință. Viața e schimbătoare și vom putea să facem față la orice situație a ei când vom avea această deprindere de a fi mulțumit.
Tu poți totul în Hristos care te întărește!

Autor: Cristina Duciuc

Iubirea față de aproapele nostru este formulată de Mântuitorul prin porunca: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:39). Dar cum poți fi un model de iubire, când din cauza iubirii de sine, nimeni nu mai poate avea loc în ființa ta? Oare iubirea de aproape, așa cum este propovăduită în religia creștină – și nu numai, a devenit doar o simplă sintagmă, un slogan pe care să-l folosim doar pentru a impresiona pe cei din jurul nostru prin vorbe frumoase?
Calea de a iubi precum a iubit Hristos stă în lepădarea de sine, altfel spus înseamnă să iubești dezinteresat pe cei din jurul tău, indiferent de rang social, nume sau avere, să dăruiești din timpul tău pentru a face o vizită sau pentru a da un telefon, să ajuți pe cel mai lipsit ca tine și să fii aproape de orfan sau văduvă.
Mai ferice este să dai decât să primești, pentru că măsura iubirii pentru cineva este măsura sacrificiului pe care ești în stare să-l faci pentru el.

Autor: Lucian Turtureanu

În una din serile acestei săptămâni mă gândeam la ordinea din viețile noastre. Unii înalță oameni și se încred în ei, iar alții se încred în ei înșiși și își spun că sunt neclitiți.
Dumnezeu spune astăzi, nu înălța oameni, ci înalță-Mă pe Mine. Cum arătăm noi faptul că am fost răscumpărați, cu ce ne deosebim noi în gândire de ceilalți oameni? Vom dovedi acest lucru punându-L pe Dumnezeu pe tron iar pe noi smeriți undeva la picioarele Lui, pentru ca la vremea potrivită, El să ne ridice.
Dumnezeu nu va ridica un om care deja este pe tron. Gândește-te la tronul pe care ți l-ai creat, sau la cei în care te-ai încrezut și smerește-te înaintea lui Dumnezeu.
Ajută-ne Doamne să fim gata să renunțăm la tot, de dragul Tău, și să spunem: Fii înălțat peste Mine, fii înălțat indiferent cât m-ar costa!

Autor: Gigi Filip

Un aspect destul de ignorat, considerat de unii ca parte integrantă și indispensabilă vieții cotidiene, este faptul că nu realizăm că suntem „bolnavi de ipocrizie” într-un stadiu incipient sau avansat. Cuvintele sunt atât de frumoase dar unele fapte lasă atât de mult de dorit. Nu există armonie și sincronizare între cuvinte și fapte.

O picătură din sângele Domnului Isus ar putea declanșa o transformare imperativ necesară. Putem fi grav bolnavi de inimă dar să traim în ignoranță, consolându-ne cu faptul că nu suntem într-o fază terminală de leucemie sau cancer. Totuși această boală ascunsă și uneori greu detectabilă poate avea consecințe la fel de grave.

Este necesară și suficientă o singură picătură din sângele Lui, pentru a deșăvârși procesul vindecării. Etapele sunt pe cât de simple pe atât de clare: conștientizarea nevoii de schimbare, acceptarea iertării și a vindecării, depunerea unui efort minim de a fi mai sinceri cu noi înșine și cu semenii, după care schimbarea va fi sesizată mai întâi de către cei apropiați, ce vor confirma convingerea personală. Astfel vom demonstra că avem o viață din plin, o viață plăcută Lui, fără ipocrizie.

Doamne ajută!

Autor: Mihaela Ciubotariu

Plec grăbită de acasă în fiecare dimineață – salut din mers creația, câteva gânduri de mulțumire pentru Creator… Știu că Dumnezeu e cu mine. Îl cunosc de câțiva ani, dar mai este loc de multă descoperire.

Seara, când „trag linia”, îngrijorările se înghesuie în mintea mea. De obicei nu le dau voie să mă obosească prea mult. Am Cui să I le ofer. Așa că întind o masă mare și bogată, dar deloc atrăgătoare. Încep să-I spun lui Dumnezeu ce n-aș spune nimănui – niciodată. Nimeni nu m-ar mai iubi dacă ar afla toate plăgile firii mele: egoismul, mândria, invidia… e o listă prea lungă și obositoare. Mă mângâi cu ideea că, până la urmă, eul meu va ceda. Încet, dar sigur.

Totuși, mai este ceva… are multe forme și nuanțe, multe ecouri interioare, aduce multă amărăciune și riduri premature. DAR este decizia mea: nu-i dau loc îngrijorării nici în minte, nici în inimă!!! Vreau mai degrabă pacea ca un râu și libertatea în Hristos! Vreau încredere neclintită în Tatăl Ceresc! Vreau îndrăzneală în vestirea Cuvântului Său! Vreau roada Duhului! Și înțelepciunea care vine de sus! Bine că am de la Cine să le cer și mai bine e că are Cine să mi le dea din belșug!