Autor: Dan Duciuc

idei inspirate din cartea „Evanghelia vagabonzilor “ de Brennan Manning

„Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.”

Anterior acestor versete, se află pasajul cu tânărul bogat. Acesta îl întreabă pe Isus ce trebuie să facă pentru a moșteni viața veșnică. El caută un loc în lumina reflectoarelor. Nu este o coincidență faptul că pasajul cu Isus și copilașii este situat chiar înainte de versetele referitoare la tânărul aristocrat. Copiii contrastează cu tânărul bogat prin simplu fapt că nu se pune problema ca ei să fi fost capabili de a merita ceva. Isus vrea să spună că nu putem face absolut nimic pentru a moșteni Împărăția. Trebuie să o primim pur și simplu, ca niște copii. Iar copiii nu au făcut nimic. Copiii sunt modelul nostru de urmat nu doar datorită inocenței lor ci și pentru că ei nu țin să-și revendice dreptul de a intra în Ceruri. Ei sunt aproape de Dumnezeu pentru că sunt incompetenți, nu pentru că sunt inocenți. Dacă primesc totuși ceva, acel lucru nu poate fi decât un dar.
Oare când vom înțelege că noi nu putem cumpăra bunăvoința lui Dumnezeu? Nu avem absolut nimic de oferit și nici nu trebuie. Dându-ne peste cap pentru a-L impresiona pe Dumnezeu, chinuindu-ne să câștigăm „buline albe” nu cred că îi producem bucurie Tatălui ci, din contră, neglijăm harul.
Mulțumim Doamne că Tu ne-ai iertat ca noi să ne pocăim, iar noi nu trebuie să ne pocăim ca să câștigăm iertarea Ta, ci pentru că am primit deja iertarea Ta!
Pocăința nu este ceea ce facem pentru a câștiga iertarea, pocăința este ceea ce facem pentru că am fost iertați!