Autor: Cristina Duciuc

Iubirea față de aproapele nostru este formulată de Mântuitorul prin porunca: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:39). Dar cum poți fi un model de iubire, când din cauza iubirii de sine, nimeni nu mai poate avea loc în ființa ta? Oare iubirea de aproape, așa cum este propovăduită în religia creștină – și nu numai, a devenit doar o simplă sintagmă, un slogan pe care să-l folosim doar pentru a impresiona pe cei din jurul nostru prin vorbe frumoase?
Calea de a iubi precum a iubit Hristos stă în lepădarea de sine, altfel spus înseamnă să iubești dezinteresat pe cei din jurul tău, indiferent de rang social, nume sau avere, să dăruiești din timpul tău pentru a face o vizită sau pentru a da un telefon, să ajuți pe cel mai lipsit ca tine și să fii aproape de orfan sau văduvă.
Mai ferice este să dai decât să primești, pentru că măsura iubirii pentru cineva este măsura sacrificiului pe care ești în stare să-l faci pentru el.

Adina Pintilie

În cartea Ezra citim că o parte din seminţia lui Iuda şi Beniamin, cei a căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au întors din Babilon în Ierusalim şi au început să rezidească Templul Domnului, după porunca împăratului Cir. Dar vrăjmaşii lor au aflat şi şi-au pus în plan să-i oprească cu orice preţ, prin toate mijloacele pe care le aveau. Şi astfel zidirea Casei a încetat pentru un timp. „Dar ochiul Domnului veghea…”(Ezra 5:5). Dumnezeu avea planul Său pe care trebuia să-l ducă la îndeplinire: Templul a fost zidit fără ca vrăjmaşii să se poată opune planului Său iar poporul a lăudat pe Dumnezeu pentru aceasta.

Aşa este şi în viaţa noastră. Ne punem în plan să facem lucruri bune, frumoase, ziditoare. Pornim plini de curaj la început, apoi la prima încercare sau la o încercare ulterioară, deznădăjduim şi dăm înapoi. Dar ochiul Domnului veghează şi asupra noastră şi de aceea tot ce am început cu Dumnezeu, vom termina cu siguranţă într-un mod mult mai măreţ decât ne-am aştepta.
Să ne facem planuri bune pentru viaţa noastră şi pentru lucrarea la care El ne cheamă. Pe baza credincioşiei Lui avem siguranţa că El va şti să le ţină în picioare în ciuda piedicilor care apar. Prima încercare, sau următoarea încercare pe care o avem de înfruntat, nu au scopul să ne oprească ci dimpotrivă să ne ajute să înţelegem că Dumnezeul nostru este Atotputernic şi că la El nu există: „De acum nu se mai poate, ne oprim aici.”
Să nu uităm ce binecuvântare şi ce mare har este să-L recunoaştem în toate căile noastre şi să-L avem întotdeauna ca sprijin pe DUMNEZEUL CEL ATOTPUTERNIC !

Autor: Cornel Matei

Azi m-au învăluit motive de bucurie, dar și motive de tristețe… Oare asupra cărora  va zabovi sufletul meu…

Aseară am văzut mai clar culorile apusului, cum încercau să fure tot mai mult strălucirea soarelui, în final capturându-l ca pe un prizonier al nopții. A lăsat în urmă doar un cer cu stele căzătoare, iar eu încercam să le opresc căderea, înfricoșat de gândul că aș putea rămâne singur în așteptarea unui nou răsărit.

Visez la  tărâmurile unei alte lumi, în care nu voi mai experimenta fiorul nopții, unde va fi doar LUMINA, nici măcar umbre în care să se ascundă uneori sufletul meu de Tine.

Îmi doresc să fiu cu TINE Doamne!

Autor: Mihaela Ciubotariu

Plec grăbită de acasă în fiecare dimineață – salut din mers creația, câteva gânduri de mulțumire pentru Creator… Știu că Dumnezeu e cu mine. Îl cunosc de câțiva ani, dar mai este loc de multă descoperire.

Seara, când „trag linia”, îngrijorările se înghesuie în mintea mea. De obicei nu le dau voie să mă obosească prea mult. Am Cui să I le ofer. Așa că întind o masă mare și bogată, dar deloc atrăgătoare. Încep să-I spun lui Dumnezeu ce n-aș spune nimănui – niciodată. Nimeni nu m-ar mai iubi dacă ar afla toate plăgile firii mele: egoismul, mândria, invidia… e o listă prea lungă și obositoare. Mă mângâi cu ideea că, până la urmă, eul meu va ceda. Încet, dar sigur.

Totuși, mai este ceva… are multe forme și nuanțe, multe ecouri interioare, aduce multă amărăciune și riduri premature. DAR este decizia mea: nu-i dau loc îngrijorării nici în minte, nici în inimă!!! Vreau mai degrabă pacea ca un râu și libertatea în Hristos! Vreau încredere neclintită în Tatăl Ceresc! Vreau îndrăzneală în vestirea Cuvântului Său! Vreau roada Duhului! Și înțelepciunea care vine de sus! Bine că am de la Cine să le cer și mai bine e că are Cine să mi le dea din belșug!