Marcu 2:17
„Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.”

Cred că e nevoie, de multe ori, să ne schimbăm abordarea față de cei care greșesc, desigur dacă își asumă greșeala și o regretă.
Nu de condamnare și de măsuri disciplinare e nevoie, ci de milă și efort pentru a-l ajuta să se pocăiască.

Biserica locală nu este, chiar dacă ne-am dori, o expoziție de sfinți, ci un spital pentru oameni bolnavi, care au nevoie de Doctor.

Cu atât mai mult lumea în mijlocul căreia trăim!

Vom fi noi „asistenții” Marelui Doctor în procesul de vindecare a oamenilor?

Doamne ajuta-ne!

I.B.

Matei 21:6
Ucenicii s-au dus și au făcut cum le poruncise Isus.

Vă propun să meditam azi la câteva atitudini care-i caracterizează pe ucenicii Domnului Isus, amintindu-ne totodată că noi avem onoarea de a fi și ucenici ai Lui:

1. Ucenicii „s-au dus”.
Un ucenic nu e doar un consumator pasiv de învățătură de la mentor, ci este dispus la efort.
Nu știu cât era până la satul dinainte, dar era de mers, și ei au fost gata să facă acest efort…
Câtă energie, cât efort suntem gata să facem la porunca Domnului Isus?

2. „au făcut” 
Nu era tocmai comod să te apuci să dezlegi o măgăriță care nu era a ta și să fii privit ciudat de cei ce te văd (dacă nu, chiar să fii judecat greșit că vrei să furi), și totuși ei „au făcut” ce le-a cerut Isus.
Noi, când e vorba să facem ceva ce este clar că ne spune Domnul Isus prin Scriptură, suntem gata să facem exact cum ne cere El sau pentru a nu fi judecați greșit, pentru a nu fi interpretați, facem adaptări pentru a fi în ton cu… vremurile?
Nu e deloc simplu astăzi să facem tot ce ne zice El, dar un ucenic așa procedează.

3. Au făcut „ce le poruncise” Isus.
Sigur că Domnul Isus nu a folosit formule de genul „vă poruncesc” sau „vă ordon”, dar ucenicii au privit la ceea ce le-a cerut Isus Hristos ca la o poruncă a Domnului.
Noi, ucenicii de astăzi, privim la cerințele pe care ni le face Domnul Isus prin Scriptură ca la porunci care nu trebuie comentate ci trebuie doar… ÎMPLINITE?
Ucenic e cel ce execută, cel ce umblă în învățăturile mentorului său.
Știu că nu ne plac, de multe ori , acești termeni dar să nu uităm că chemarea noastră e să fim UCENICI AI DOMNULUI ISUS, să trăim deci ca atare!

I. B.

Matei 16:26
„ȘI CE AR FOLOSI
UNUI OM SĂ CÂȘTIGE TOATĂ LUMEA, DACĂ ȘI-AR PIERDE SUFLETUL?”

Să medităm la această întrebare și fiecare să facem comentariile care ni se potrivesc…
Să avem parte de binecuvântările lui Dumnezeu și astăzi!

I. B.

Matei 4:7
„…este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”

Cred că mulți dintre noi am fost ispitiți, măcar odată, în același domeniu, amintit în versetul 6: tu ești copilul lui Dumnezeu și poți să faci un lucru sau altul; sau: tu ești credincios lui Dumnezeu, ție nu ți se poate întâmpla un lucru rău etc.
Din pricina aceasta, mă gândesc că e bine să ne amintim că relația noastră cu Dumnezeu nu este condiționată de ceea ce Dumnezeu ne face pentru viața de aici și nici nu-L obligă pe Dumnezeu să ne ferească de anumite evenimente nefericite, din punctul nostru de vedere.
O astfel de abordare este ispitire…

Relația noastră cu Dumnezeu e fundamentată pe dragostea Lui față de noi și a noastră față de El.
Această dragoste, și dintr-o direcție și din cealaltă, este necondiționată!
Cum vor decurge lucrurile într-o situație sau alta, legată de existența noastră de aici, ține de ceea ce Dumnezeu va considera că e mai bine pentru noi.
Chiar dacă e mai dificil să avem o astfel de abordare, cu cât dragostea noastră pentru Dumnezeu e mai profundă cu atât ne va fi mai ușor să privim evenimentele din aceasta perspectivă și nu-L vom ispiti pe Domnul Dumnezeul nostru.

Fiți binecuvântați!

I. B.