Matei 13:57b
Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui.”

De foarte multe ori am auzit afirmații de felul: „uau ce predicator este cutare” (desigur, nu din biserica locala), „uau ce soluții extraordinare a găsit biserica și pastorul cutare…” sau: „mă duc la biserică că avem musafiri…”

Suntem atât de ușor impresionați de rețete care vin de la oameni pe care nu-i cunoaștem, care știu să-și prezinte marfa în așa fel încât „să ne ia ochii”, și suntem plictisiți de o învățătură sănătoasă și o respingem numai pentru faptul că ea vine de la „unul de al nostru”…

În familie dacă vine un sfat de la „un specialist pe probleme de familie” îl luăm ca fiind infailibil, dar când soțul, soția sau cineva dintr-ai noștri încearcă să ne amintească de învățătura Scripturii ne simțim ofensați…

Nu credeți că ar trebui să apreciem un mesaj prin conținutul util al său, în măsura în care este scriptural și nu în funcție de numele „mare” a celui care îl prezintă?
Nu credeți că ar trebui să-i prețuim mai mult pe ai noștri, din casele noastre, din biserica noastră?
Nu credeți că riscul e mare să „înghițim pe nemestecate” hrana ambalată frumos, numai de dragul ambalajului?
Eu cred că DA!

Iată de ce, mai ales în zilele acestea, vă rog fiți mai selectivi cu privire la ceea ce audiați, cu privire la ceea ce citiți.
Lăsați-vă impresionați mai greu și căutați soluții în Scriptură punându-vă întrebări, căutând răspunsuri și lăsând Duhul Sfânt să vă călăuzească.
Răspunsurile și soluțiile sunt aproape de fiecare dintre noi.

Doamne deschide-ne ochii să vedem!

I. B.

Matei 4:7
„…este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”

Cred că mulți dintre noi am fost ispitiți, măcar odată, în același domeniu, amintit în versetul 6: tu ești copilul lui Dumnezeu și poți să faci un lucru sau altul; sau: tu ești credincios lui Dumnezeu, ție nu ți se poate întâmpla un lucru rău etc.
Din pricina aceasta, mă gândesc că e bine să ne amintim că relația noastră cu Dumnezeu nu este condiționată de ceea ce Dumnezeu ne face pentru viața de aici și nici nu-L obligă pe Dumnezeu să ne ferească de anumite evenimente nefericite, din punctul nostru de vedere.
O astfel de abordare este ispitire…

Relația noastră cu Dumnezeu e fundamentată pe dragostea Lui față de noi și a noastră față de El.
Această dragoste, și dintr-o direcție și din cealaltă, este necondiționată!
Cum vor decurge lucrurile într-o situație sau alta, legată de existența noastră de aici, ține de ceea ce Dumnezeu va considera că e mai bine pentru noi.
Chiar dacă e mai dificil să avem o astfel de abordare, cu cât dragostea noastră pentru Dumnezeu e mai profundă cu atât ne va fi mai ușor să privim evenimentele din aceasta perspectivă și nu-L vom ispiti pe Domnul Dumnezeul nostru.

Fiți binecuvântați!

I. B.

Isaia 65; Matei 27.
Isaia 65:1b, 2:
Am zis: ‘Iată-Mă, iată-Mă!’ către un neam care nu chema Numele Meu. 
Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale rea, în voia gândurilor lui…

Da, sunt atât de adevărate și pentru noi aceste cuvinte!
Nu noi l-am căutat pe Domnul, nu noi am căutat mântuirea, noi rătăceam cu toții ca niște oi fără păstor…
Domnul ne-a căutat, Domnul ne-a găsit și ne-a mântuit, inițiativa a fost a Lui…
Iată un motiv suplimentar ca și astăzi, să înălțăm numele Domnului și Mântuitorului nostru!
Vă îndemn să o facem cu cei din casele noastre, cu bucurie, smerenie și reverență!

I.B.

Isaia 48:17, 18
„Eu, Domnul Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi! 
O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu și fericirea ta, ca valurile mării! 

Dragii mei, vă chem să ne punem împreună câteva întrebări:

• Oare nu cumva am fost ajuns într-o vreme când nu mai știam, în mod real, nu în teorie, ce ne este de folos?

Câți dintre noi chiar acceptăm că dacă avem ce mânca și cu ce ne îmbrăca ne este de ajuns și eram MULȚUMITORI?
Câți dintre noi chiar eram conștienți că dacă am câștiga toată lumea, dar ne-am pierde sufletul, am fi în mare pagubă?

• Oare nu cumva am fost ajunși în situația când consideram că noi totdeauna avem dreptate și calea pe care mergem e cea bună?

În ce măsură eram gata să ne lăsăm corectați?
În ce măsură, atunci când cineva, căruia îi păsa, ne atrăgea atenția că mergem într-o direcție greșită, îi eram recunoscători?

• Oare nu cumva Cuvântul Scripturii era bun doar când ne dădea nouă dreptate?

În ce măsură am fost gata, atunci când din lectura Scripturii, descopeream că avem atitudini, săvârșim fapte care nu sunt în conformitate cu poruncile Domnului, am fost gata să ne corectăm?

Și acum, după ce am lăsat ca versetele acestea să ne pună aceste întrebări, mai pun și eu una:

• OARE NU CUMVA DUMNEZEU CONSIDERĂ CĂ DIN CAUZĂ CĂ NU AM ÎNVĂȚAT ÎN VREMURILE TRECUTE, PENTRU CĂ NE IUBEȘTE ȘI NE DOREȘTE VIAȚA, FOLOSEȘTE ACEST MOD PENTRU A NE ÎNVĂȚA?

Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, să ne dăruiască în vremea aceasta înțelepciunea care vine de sus!
Fiți binecuvântați!

I. B.

Isaia 35:3, 4
Întăriți mâinile slăbănogite și întăriți genunchii care se clatină! 
Spuneți celor slabi de inimă: „Fiți tari și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuși va veni și vă va mântui.”

Cuvintele acestea aș dori să fie, nu doar o încurajare pentru fiecare dintre noi, ci o motivare să încurajăm și pe alții.
Vă propun să ne gândim la cineva care are nevoie de încurajare mai mult decât noi și să dăm un telefon pentru a îmbărbăta și a rosti o rugăciune împreună cu acea persoană.
Să ne ajute Dumnezeu să putem fi un factor de încurajare în aceste zile!

FIȚI TARI ÎN DOMNUL!
I. B.