Chiar doresc eu, aștept eu, revenirea Domnului?
Matei 2:3b
„și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.”
Nu e ciudat?
Teoretic, declarativ, evreii trăiau așteptându-L pe Mesia!
Și când află ca s-a născut (din versetul 4 reiese că ei au înțeles că de Hristos era vorba când se refereau la Împăratul de curând născut), ce fac?
SE TULBURĂ!
Atenție, zic eu, istoria lor poate fi și istoria noastră…
Nu-i așa? Noi toți declarăm că trăim în așteptarea venirii a doua oara a Domnului Isus…
Ba mai mult, o așteptăm, o dorim mai mult ca orice…
Dar dacă ar veni ACUM…
Nu ne-am tulbura?
Nu am fi deranjați?
Avem atâtea lucruri importante de realizat…
Avem atâtea planuri de finalizat, în viețile noastre, în casele noastre…
Istoria lor, frații mei, mă provoacă pe mine azi la o analiză sinceră a vieții mele.
Chiar doresc eu, aștept eu, revenirea Domnului?
Eu zic că da… dar nu cumva e un da formal?
Ajută-mi, Doamne, să pot trăi adevărul afirmației „VINO, DOAMNE ISUSE!”
și cine citește să zică: VINO, DOAMNE ISUSE!
I. B.
Ultimele comentarii: