Autor: Cristina Duciuc

Iubirea față de aproapele nostru este formulată de Mântuitorul prin porunca: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:39). Dar cum poți fi un model de iubire, când din cauza iubirii de sine, nimeni nu mai poate avea loc în ființa ta? Oare iubirea de aproape, așa cum este propovăduită în religia creștină – și nu numai, a devenit doar o simplă sintagmă, un slogan pe care să-l folosim doar pentru a impresiona pe cei din jurul nostru prin vorbe frumoase?
Calea de a iubi precum a iubit Hristos stă în lepădarea de sine, altfel spus înseamnă să iubești dezinteresat pe cei din jurul tău, indiferent de rang social, nume sau avere, să dăruiești din timpul tău pentru a face o vizită sau pentru a da un telefon, să ajuți pe cel mai lipsit ca tine și să fii aproape de orfan sau văduvă.
Mai ferice este să dai decât să primești, pentru că măsura iubirii pentru cineva este măsura sacrificiului pe care ești în stare să-l faci pentru el.