Marcu 2:17
„Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.”

Cred că e nevoie, de multe ori, să ne schimbăm abordarea față de cei care greșesc, desigur dacă își asumă greșeala și o regretă.
Nu de condamnare și de măsuri disciplinare e nevoie, ci de milă și efort pentru a-l ajuta să se pocăiască.

Biserica locală nu este, chiar dacă ne-am dori, o expoziție de sfinți, ci un spital pentru oameni bolnavi, care au nevoie de Doctor.

Cu atât mai mult lumea în mijlocul căreia trăim!

Vom fi noi „asistenții” Marelui Doctor în procesul de vindecare a oamenilor?

Doamne ajuta-ne!

I.B.

Matei 27:24
Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

Iată un exemplu de cum NU trebuie ieșit dintr-o situație dificilă!
Și totuși de multe ori suntem ispitiți să procedăm la fel!

De dragul de a nu tulbura apele, renunțăm la dreptate… e preferabil liniștea, nu dreptatea….
Găsim noi o modalitate de a ieși frumos din încurcătură, spălându-ne mâinile, că doar imaginea noastră în fața celor mulți e mai importantă decât adevărul…

Cred că mulți dintre noi am fost ispitiți de aceasta abordare. E corectă?
Eu zic, folosindu-mă și de exemplu din lectura de azi, că NU.

De aceea, vă chem să ne rugăm să fim ajutați de Duhul Sfânt să nu renunțăm la dreptate și adevăr din dorința de a face pe placul celor mai mulți și nici din dorința de a ne păstra o imagine bună!

I.B.

Matei 21:6
Ucenicii s-au dus și au făcut cum le poruncise Isus.

Vă propun să meditam azi la câteva atitudini care-i caracterizează pe ucenicii Domnului Isus, amintindu-ne totodată că noi avem onoarea de a fi și ucenici ai Lui:

1. Ucenicii „s-au dus”.
Un ucenic nu e doar un consumator pasiv de învățătură de la mentor, ci este dispus la efort.
Nu știu cât era până la satul dinainte, dar era de mers, și ei au fost gata să facă acest efort…
Câtă energie, cât efort suntem gata să facem la porunca Domnului Isus?

2. „au făcut” 
Nu era tocmai comod să te apuci să dezlegi o măgăriță care nu era a ta și să fii privit ciudat de cei ce te văd (dacă nu, chiar să fii judecat greșit că vrei să furi), și totuși ei „au făcut” ce le-a cerut Isus.
Noi, când e vorba să facem ceva ce este clar că ne spune Domnul Isus prin Scriptură, suntem gata să facem exact cum ne cere El sau pentru a nu fi judecați greșit, pentru a nu fi interpretați, facem adaptări pentru a fi în ton cu… vremurile?
Nu e deloc simplu astăzi să facem tot ce ne zice El, dar un ucenic așa procedează.

3. Au făcut „ce le poruncise” Isus.
Sigur că Domnul Isus nu a folosit formule de genul „vă poruncesc” sau „vă ordon”, dar ucenicii au privit la ceea ce le-a cerut Isus Hristos ca la o poruncă a Domnului.
Noi, ucenicii de astăzi, privim la cerințele pe care ni le face Domnul Isus prin Scriptură ca la porunci care nu trebuie comentate ci trebuie doar… ÎMPLINITE?
Ucenic e cel ce execută, cel ce umblă în învățăturile mentorului său.
Știu că nu ne plac, de multe ori , acești termeni dar să nu uităm că chemarea noastră e să fim UCENICI AI DOMNULUI ISUS, să trăim deci ca atare!

I. B.

Matei 17:5b
„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!”

Bine este, și Scriptura ne învață aceasta, să avem cuvinte frumoase la adresa Domnului Isus, să declarăm la nivel individual și de comunitate dragostea față de Domnul Isus, însă Tatăl din cer ne întâmpină astăzi cu Cuvântul Lui, care spune că doar acestea nu sunt suficiente. Noi trebuie să ASCULTĂM de Domnul Isus. Aceasta înseamnă că trebuie să monitorizăm măsura în care în viața noastră, poruncile Domnului Isus din Scriptură sunt normă de viață. De asemenea, cred că nu trebuie să facem greșeala să așteptăm directive noi, trimise de Domnul Isus Hristos spre noi în mod extraordinar (prin darurile Duhului Sfânt) atâta vreme cât poruncile “vechi” date de Domnul Isus și lăsate în Sfânta Scriptură sunt trecute cu vederea.

Să împlinim dar “tot ce trebuie împlinit”, după cum spunea însuși Domnul Isus către Ioan.

I.B.

Matei 13:57b
Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui.”

De foarte multe ori am auzit afirmații de felul: „uau ce predicator este cutare” (desigur, nu din biserica locala), „uau ce soluții extraordinare a găsit biserica și pastorul cutare…” sau: „mă duc la biserică că avem musafiri…”

Suntem atât de ușor impresionați de rețete care vin de la oameni pe care nu-i cunoaștem, care știu să-și prezinte marfa în așa fel încât „să ne ia ochii”, și suntem plictisiți de o învățătură sănătoasă și o respingem numai pentru faptul că ea vine de la „unul de al nostru”…

În familie dacă vine un sfat de la „un specialist pe probleme de familie” îl luăm ca fiind infailibil, dar când soțul, soția sau cineva dintr-ai noștri încearcă să ne amintească de învățătura Scripturii ne simțim ofensați…

Nu credeți că ar trebui să apreciem un mesaj prin conținutul util al său, în măsura în care este scriptural și nu în funcție de numele „mare” a celui care îl prezintă?
Nu credeți că ar trebui să-i prețuim mai mult pe ai noștri, din casele noastre, din biserica noastră?
Nu credeți că riscul e mare să „înghițim pe nemestecate” hrana ambalată frumos, numai de dragul ambalajului?
Eu cred că DA!

Iată de ce, mai ales în zilele acestea, vă rog fiți mai selectivi cu privire la ceea ce audiați, cu privire la ceea ce citiți.
Lăsați-vă impresionați mai greu și căutați soluții în Scriptură punându-vă întrebări, căutând răspunsuri și lăsând Duhul Sfânt să vă călăuzească.
Răspunsurile și soluțiile sunt aproape de fiecare dintre noi.

Doamne deschide-ne ochii să vedem!

I. B.