Matei 11:29
Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Care e sursa păcii lăuntrice, a odihnii sufletului?
PURTAREA CRUCII LUI,
pe de o parte, și o părere echilibrată, care vine dintr-o atitudine smerită, despre sine….
Cum putem realiza acest mod de viață în umblarea noastră zilnică?
Privind la exemplul de viață a Domnului Isus și imitându-L…
Putem?
Da, pentru că Duhul Sfânt este în noi și ceea ce trebuie să facem e să ascultăm de îndemnurile Duhului!
Ce bine ar fi ca întrebarea: „Ce-ar face Isus în locul meu?” să nu o purtăm pe o brățară, ci în mințile noastre, atunci când trebuie să alegem… Punându-ne serios această întrebare, Duhul și Scriptura ne va învăța „chiar în ceasul acela”!
Să învățăm de la Domnul nostru Isus!

I. B.

Matei 8:1
„Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești”

Se apropie momentul din zi când, din nou, vom veni cu rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu…
Vom veni, pe lângă mulțumirile noastre, cu o listă lungă de cereri, toate bune, toate de trebuință și multe dintre ele considerate extrem de urgente…
Vom veni oare cu aceeași atitudine ca a leprosului…?
„Doamne, DACĂ VREI”
Suntem cu toții de acord că avea o nevoie mare, extrem de urgentă și totuși nu a uitat să menționeze: Doamne, de fapt, este opțiunea Ta…

E așa de important să vadă Dumnezeu, atunci când venim cu cererile noastre la El, că Îl tratăm corect, El este Domn, deci toate opțiunile sunt ale Lui!

Având o astfel de atitudine s-ar putea să avem surpriza să auzim mai des decât ne așteptăm: „Da, vreau!”

FIȚI BINECUVÂNTAȚI!

I. B.

Matei 1

O „întâmplare” fericită face ca, imediat după amintirea morții și învierii Domnului, să avem programat citirea textului care redă venirea în lumea de jos a Domnului Isus…
Amintindu-ne că El a renunțat, de dragul nostru, la cele mai multe dintre atributele Sale divine, pentru a îmbrăca haina de rob (om), ascultător până la moarte – și încă moarte de cruce. Să reținem din lectura de azi partea a doua a versetului 23: „și-I vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.
Această „tălmăcire” mă rog să o așeze Duhul Domnului și azi în fiecare inimă și minte!
Da, Dumnezeu este cu tine, este cu mine, este cu noi și ASTĂZI!
Cu bucurie, deci, să trăim și azi în așa fel încât să nu-L întristăm pe Domnul nostru. În același timp să îndrăznim să venim la El cu toate problemele noastre.
El poate și vrea să îngrijească de fiecare dintre noi! Cu Doamne ajută, o nouă zi, o nouă săptămână!

I. B.

Isaia 64; Matei 26

Cu dorința de a lăsa în continuare Duhul Sfânt să fie în cercetarea vieților noastre, vă chem azi, pornind de la afirmația lui Petru din versetul 33: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire” să fim atenți la ispita, care ne încearcă nu de puține ori, să ne comparăm cu alții și să gândim ceva de felul acesta: „eu niciodată nu aș cădea în domeniul acesta” sau „eu sunt mai bun decât aceștia”, deci merit să fiu tratat diferit de către Dumnezeu…
Mai mult ca oricând, azi e cazul să ne amintim că nici unul dintre noi nu are merite pentru a fi mântuit, ci fiecare am beneficiat de dragostea desăvârșita a Tatălui, care a acceptat să-și jertfească Fiul pentru noi.
De asemenea, să nu uităm că stăm în picioare pentru că ne ține Tatăl, nu pentru că suntem mai speciali prin noi înșine, comparativ cu cei a căror genunchi poate au obosit…
De aceea, vă chem la rugăciune de recunoștință față de Domnul nostru și la smerenie pentru drumul care-l mai avem de parcurs, cerând ajutor și putere de la El.
Poate nu ne-ar strica să facem din Isaia 64:8,9 și rugăciunea noastră:

Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu, olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mâinilor Tale.
Nu Te mânia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar spre noi, căci toți suntem poporul Tău!
Amin!

Pastor Ioan Bădeliță

Isaia 48:17, 18
„Eu, Domnul Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi! 
O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu și fericirea ta, ca valurile mării! 

Dragii mei, vă chem să ne punem împreună câteva întrebări:

• Oare nu cumva am fost ajuns într-o vreme când nu mai știam, în mod real, nu în teorie, ce ne este de folos?

Câți dintre noi chiar acceptăm că dacă avem ce mânca și cu ce ne îmbrăca ne este de ajuns și eram MULȚUMITORI?
Câți dintre noi chiar eram conștienți că dacă am câștiga toată lumea, dar ne-am pierde sufletul, am fi în mare pagubă?

• Oare nu cumva am fost ajunși în situația când consideram că noi totdeauna avem dreptate și calea pe care mergem e cea bună?

În ce măsură eram gata să ne lăsăm corectați?
În ce măsură, atunci când cineva, căruia îi păsa, ne atrăgea atenția că mergem într-o direcție greșită, îi eram recunoscători?

• Oare nu cumva Cuvântul Scripturii era bun doar când ne dădea nouă dreptate?

În ce măsură am fost gata, atunci când din lectura Scripturii, descopeream că avem atitudini, săvârșim fapte care nu sunt în conformitate cu poruncile Domnului, am fost gata să ne corectăm?

Și acum, după ce am lăsat ca versetele acestea să ne pună aceste întrebări, mai pun și eu una:

• OARE NU CUMVA DUMNEZEU CONSIDERĂ CĂ DIN CAUZĂ CĂ NU AM ÎNVĂȚAT ÎN VREMURILE TRECUTE, PENTRU CĂ NE IUBEȘTE ȘI NE DOREȘTE VIAȚA, FOLOSEȘTE ACEST MOD PENTRU A NE ÎNVĂȚA?

Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, să ne dăruiască în vremea aceasta înțelepciunea care vine de sus!
Fiți binecuvântați!

I. B.