Autor: Cornel Ciobanu

Credinciosul nu are viața în sine, ci numai atunci când este unit cu Hristos. Indiferent de cât de religios este cineva, despărțit de Hristos nu poate avea viață spirituală. Dacă rămâne cineva în Hristos aduce roadă, iar Dumnezeu îngrijește de el ca să aducă și mai multă roadă. Dacă nu aduce roadă, el pierde legătura cu Hristos, se usucă și moare (în sens spiritual) fiind aruncat în focul veșnic.

Dumnezeu caută roade în fiecare dintre noi, dar nu ca un stăpân aprig, care își cere „plata” cuvenită, ci ca un grădinar priceput care îngrijește cu multă dragoste mlădițele pentru ca în timp, într-un proces progresiv de creștere și maturizare, acestea să aducă tot mai multă roadă.

Asta înseamnă că noi nu avem nici o contribuție în rodire? Dimpotrivă. Rodirea este răspunderea personală a fiecăruia dintre noi: „rămâneți în Mine” (Ioan 15:4) este o poruncă, un imperativ… „dacă nu rămâne cineva în Mine este aruncat afară” (Ioan 15:6) arată clar responsabilitatea fiecărui credincios de a rămâne în Hristos.

Dumnezeu se îngrijește de noi cu dragoste și cu multă răbdare, dar este răspunderea personală a fiecărui creștin de a rămâne unit cu Hristos și de a deveni astfel tot mai roditor.